Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 8

Amanda tinea poza in mana si o privea obsesiv. Nu putea intelege ce cauta femeia aia cu Octavio, mai ales ca pareau destul de apropiat. Isi jurase ca nu o sa mai planga, iar ceea ce descoperise acum era doar o confirmare a faptului ca avusese dreptate in privinta lui. Nu se mai simtea vinovata pentru ca il ura, nu se mai simtea vinovata de nimic. Vroia doar sa scape vie de aici si sa se razbune pe toti cei care au ranito. Puse poza inapoi in sertarasul micut si se aseza din nou pe pat. Elisa o privea nedumerita si ar fi avut un milion de intrebari insa expresia plina de ura si seriozitate a Amandei o speria, nu vroia sa o supere asa ca se intinse si ea pe celalalt pat. Camera in care se aflau era micuta si sumbra. Inafara de cele doua paturi si dulapiorul din lemn de mahon nu mai era nimic ce ar putea face locul mai primitor.

Trecuse parca o vesnicie de cand erau acolo, iar asta o innebunea pe Amanda. Gandul ca era la mana cuiva nu-i iesea din cap. Pe langa asta mai era si Jason, nu stia daca era bine daca reusise sa supravietuiasca. Se simtea responsabila pentru tot ce i se intamplase. Linistea fu tulburata in momentul in care Elisa incepu sa tuseasca si sa se zvarcoleasca in pat.

-Elisa ce se intampla? striga Amanda in timp ce se grabea spre patul fetei. Elisa raspunde-mi, sunt eu Amanda!

Insa fata nu raspundea, parea ca se sufoca si incerca din rasputeri sa isi mentina ochii deschisi. Vazand ca nu o poate ajuta stand langa ea Amanda incepu cu disperare sa bata in usa sperand ca cei doi barbati erau acolo si o auzeau. Elisa se misca din ce in ce mai putin, iar fata ei deveni vinetie. Cand isi pierduse de tot speranta usa se deschise si Blake intra tinand in mana un inhalator pentru cei care au astm. Se apropie de patul Elisei si o ajuta sa-si foloseasca inhalatorul. In cateva secunde fata se linisti si incepu sa respire din nou normal.

-Imi amintesc ca avea la ea chestia asta cand am bagat-o in portbagaj, imi imaginam ca va avea nevoie de el, spuse Blake aranjandu-si parul blond si ranjind catre Amanda.

-Iti imaginai? Asculta aici imitatie ieftina de papusa, fata asta era cat pe ce sa moara. Nu-mi vine sa cred ca o sa spun asta, dar chiar ma bucur ca ai intrat pe usa aia.

-Nu te bucura prea tare "regino". Apropo ai deschis sertarul ala micut? Ti-am lasat o surpriza acolo.

Amanda se intuneca la fata si expresia i se schimba radical. Vroia sa para ca si cum problema cu Octavio nu o afecta, insa nu era deloc asa. Trase aer in piept si se decise sa nu-i dea satisfactie blondei care o ii arunca sageti otravite din priviri, si pe care ar fi sarit s-o paruiasca dac nu erau doi barbati inarmati in spatele ei.

-Nu sunt atat de disperata incat sa ma apuc sa cotrobai prin sertare. Acum iesi afara, Elisa trebuie sa se odihneasca.

-Imi pare rau sa te anunt, dar porniti spre Elvetia in seara asta. Luati-le baieti, va astept afara.

Cei doi barbati cu care Amanda era deja obisnuita se indreptau amenintator spre ea tintindo cu pistoalele, in timp ce Blake parasea elegant incaperea. Unul din ei o lua in brate pe Elisa, inca nu era capabila sa se miste singura dupa criza pe care o facuse, iar celalalt se asigura ca Amanda nu fuge nicaieri.

Afara deja era intuneric, iar la iesirea din cladire o masina astepta. Blake era asezata pe scaunul din drepata retusandu-si machiajul. Cei doi barbati o forteaza pe Amanda sa intre apoi o aseza pe Elisa langa ea. Unul din ei urca langa Blake, iar celalalt in alta masina. Masina porni, dar Amanda continua sa o priveasca neicetat pe adolescenta blajina ce statea langa ea. Nu-i venea sa creada ca aproape ii murise in brate. Gandul ii fugi din nou la Jason, nu stia daca e bine sau nu. Ar fi vrut sa scape de aici doar ca sa-i sara in brate. Elisa incepu sa-si revina. Deschise ochii si o vazu pe Amanda.

-Unde suntem Amanda? Spuse ea ametita observand ca parasisera camera de hotel.

-Suntem in masina, scorpia blonda isi pune planul in aplicare! exclama Amanda mangaindo pe frunte.

-Nu-mi vine sa cred ca se intampla...

-O sa fim bine micuto.

Blake isi baga oglinda in care se privea obsesiv in geanta si incepu sa fie panicata. Expresia relaxata ii disparu si se uita incontinuu in spate. O masina parea sa-i urmareasca. Se intoarse brusc spre barbatul de la volan.

-Este el, ne-a gasit, a gasito pe ea.

************************************

Imi pare rau ca acest capitol e atat de scurt, dar nu prea am avut timp. Urmatorul o sa fie mult mai lung ca sa compensez. Va astept parerile :*