Azi si maine

26 0 0
                                    

Vreau sa spun, dar nu pot. Cuvintele mi se opresc stangace in gat si imi leaga gandurile cu lanturi si trandafiri plini de spini. Propria-mi tacere ma doare, propria-mi neputinta ma termina prin puterea ei. Peste buzele-mi tremurande un ac coase iscusit incercarile mele; incapabilitatea cu ata invizibila. Frica de prejudecati cu lacrimi.
Vreau sa ma pierd in propriu-mi glob de cristal, insa realitatea mi-l inunda si ma obliga sa plutesc. Globul mi-e spart, aerul patrunde, ma obliga sa respir oxigenul dur si intepator, incarcat cu fragmente de oboseala. Prin fisuri strabate pana si cruntul adevar, presandu-mi mintea nepatata. Fiecare ciob cazut mi se pune pe inima, captusind-o cu slabiciuni, pana cand sufletul mi se va transforma el insusi intr-o figurina de sticla, din care sentimentele nu-mi vor mai razbate, nu vor iesi oricat ar striga, oricat ar lovi.
Sticla e prea groasa; neputinta la fel. Gravitatia e de nesuportat; si frica asijderea.
Intr-o zi ma voi ridica din sticla sparta, voi avea curajul sa strig ca sunt ranita. Ploaia ma va lovi din plin, imi va desena lacrimi pe fata, dar nu voi fugi de ea. Adevarul ma va izbi cu capul de pereti, cautand sa ma doboare in noroi; ii voi rade in nas si il voi ingenunchea. Realitatea va cauta sa-mi ia mintile, sa ma faca sa spun singura ca sunt nebuna, dar nu o voi lasa; o voi infrunta, asa distrusa si zgariata de cioburi, mica si cu inima plangandu-mi a deznadejde cum sunt, ii voi tine piept si o voi invinge.
Da, voi face asta. Maine, peste o saptamana, intr-o miercuri, candva o voi face. Dar nu azi. Azi nu ii pot zambi si nu ii pot spune ca sunt in regula. Nu ii pot minti ca totul va fi bine. Maine voi lupta cu tot ce am, insa azi, inima mi-a pierdut batalia.
Maine voi fi bine, doar lasa-ma in seara asta in ramasitele lumii mele facute scrum. Maine nu-mi vor mai sangera mainile de la cioburile ce le-am lipit la loc. Doar lasa-ma in globul meu de cristal pe jumatate crapat. Lasa-ma sa visez ca realitatea e doar un cosmar, si ca am deschis ochii si el nu mamai poate atinge.
Doar azi.

Ganduri fractionateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum