Început și sfârșit

Capitolul 3

   O lumină pătrunde în cameră,iar eu mă trezesc buimacă,neștiind de unde vine. Dau să pun mâna pe noptieră după ceasul meu idiot care se pare că nu a sunat. Duminica mereu sună,iar azi când trebuie să merg la liceu,se hotărăște să amâne. Poate e un semn. Dar ignor tot și mă ridic cu greu din pat,dorindu-mi să mai dorm încă 5 ore. Intru în baie,iar după 10 minute de stat,ies și mă îndrept spre bucătărie. În casă dăinuie o liniște apăsătoare,lucru ce este normal lunea deoarece parinții mei pleacă devreme la serviciu. 

Caut cafeaua și zahărul,iar in câteva minute savurez băutura delicioasă din cană. Sper să fie o zi bună astăzi,având în vedere lumina soarelui ce intră liniștit pe fereastră. După ce stau și meditez asupra zilei de azi,intru la mine în cameră,hotărâtă să mă prezint la școală îmbrăcată elegant. Astfel că deschid dulapul și încep să caut niște blugi negri cu talie înaltă care să îmi acopere mijlocul subțire și o cămașă albă pe care o voi asorta la un papion negru cu buline albe. Poate sunt singura fată din liceu care poartă papion,dar mama mi-a spus odată că fiecare are dreptul să fie cine vrea el în viață și să nu îmi pese de părerile altora,atâta timp cât eu mă simt bine în pielea mea. Este stilul meu și sunt fericită când mă gândesc că absolut nimeni nu mă poate acuza că i-am furat modul de a se îmbrăca.

Ies din cameră și mă îndrept spre ușa de la intrarea în casă,unde mă încalț cu teneșii mei albi,mă împarfumez pentru ultima oara (zic ultima oara deoarece am mai făcut asta de 200 de ori când mă îmbrăcam),îmi iau cheile,geanta,căștile,telefonul si ochelarii de soare,îmi dau de vreo 3 ori cu mâna prin păr și urc în mașina mea. Dap,am mașină proprie! Datorită notelor foarte bune de la școală,părinții s-au gândit că este o idee fabuloasă să îmi dăruiască un cadou.

Desigur! Știam că am uitat ceva!
Fug repede în casă luându-mi ghiozdanul și ies ca o furtună. Într-o jumătate de oră ajung la liceu,toată lumea uitându-se la mine,de parcă nu am mai dat pe la cursuri de câteva luni! Mă uit și eu la mine,crezând că sunt murdară,însă totul este în regulă. Intru în liceu,lumea continuând să se holbeze la mine. Brusc sunt trasă de Dora într-un colț al holului unde puteam fi singure.

-Dora! Spune-mi repede ce se întâmplă,zic eu rapid,speriată cât de cât de toate privirile oamenilor.

-Vezi tu...avem un coleg nou.

-Așa și? o întrerup eu nerăbdătoare.

-A spus că te caută pe tine.
Am rămas șocată nemaiascultând tot ce îmi spunea prietena mea.

-...și d-aia toți te urmăresc,aud ultima parte din explicație.

Dau absentă din cap,bălmăjind o scuză și îndreptându-mă spre sala de curs. Pe mine? De ce?
Normal,acolo alte 54 de perechi de ochi mă urmăreau,însă am simțit o singură privire pe mine. Una necunoscută și totuși intrigantă. Mă așez pe scaunul meu care era situat pe rândul de la geam,în banca a treia. Clasa era una spațioasă,ca un fel de mini-sală de sport. Pe pereți existau tablouri și poze,ele fiind create din propriile noastre talente. Aveam table albe,îngrijite. Nici măcar o pată nu se găsea pe ele. Sus,deasupra tablelor,aveam un videoproiector,iar rândurile cu bănci nu erau așezate drept,ci în scară,ca un fel de amfiteatru.

Eram o clasă unită,însă bisericuțele nu puteau sta prea mult departe de noi deoarece existau anumite persoane ce se credeau zeițele pământului. În fruntea lor era Cici,o "adevărată domnișoară" care se aștepta să îi pupi și mâna când o vezi. Dacă nu avea un repuls față de saliva altor persoane,probabil ar fi pus și acest lucru pe lista "Cum să mă tratezi". Bineînțeles că noi două nu ne-am înțeles niciodată datorită felului de gandire extrem de diferit. Era o tipă blondă, de vreo 1,70 și se lăuda peste tot că a reușit să ajungă la cele 45 de kilograme mult dorite. Ceea ce o făcea anorexică,însă nimeni nu avea tupeul necesar să îi spună acest lucru în față. Eu aș fi făcut-o în ziua cu pricina dar Dora pică la țanc să îmi oprească intențiile. Singurul lucru pentru care Cici nu mă suportă deloc este acela că eu sunt șefa clasei deoarece sunt cea mai capabilă persoană din această clasă să îndeplinesc atribuțiile unui șef. Mă simt onorată că am avut oportunitatea să fiu șefa clasei anual. Iar singurul lucru care a oprit-o pe Cici să încerce să îmi facă viața o povară a fost că știe că am inteligența necesară să o dobor în propriul război. Și din acest motiv spun "să încerce". Nu mă dau mare,însă niciodată nu m-am bâlbâit în fața nimănui și nu m-am dat bătută în fața niciunui obstacol,trecând peste toate lucrurile din viața mea,fie bune,fie rele,cu capul sus,mergând drept înainte. Singura persoană care a reușit să mă dea peste cap a fost el...