Început și sfârșit

Capitolul 24

Perspectiva Dorei

-Tu ai înnebunit? Cum să faci asta?

-Asta simt și nimic nu mă va opri.

Perfect! Iubitul ăsta încăpățânat al Maryei nici nu vrea să mă asculte că sunt prea mulți oameni pentru a face asta. Dar ce să mă înțeleg cu el? Ai putea la fel de bine să încerci să îl convingi pe Daniel sau un perete.

Și ca de obicei, telefonul începe să îmi vibreze în buzunarul blugilor, iar numele "Mary" se vede mare pe ecran. De ce trebuie să intervină în situație persoana despre care se discută?

-O secundă, le fac eu semn cu un deget celor doi bărbați din fața mea. Da, Mary, ce s-a întâmplat?

-Nu am cu ce să mă îmbrac. Și mai e o problemă.

-Care e aceea? o întreb puțin amuzată de primul ei motiv de îngrijorare și anume hainele.

-Menstruația. Mi-a întârziat.

Asta nu poate fi de bine.

-Mary, tu..

-Nu, Doamne ferește! Doar că îmi e frică de seara aceasta. Dacă..mă pătez? o aud că zice în șoaptă și mă abțin să nu râd.

-Te va ocoli și seara asta, nu te mai panica.

"Și-așa ai destule motive pentru care să te panichezi" gândesc eu.

-Ok, hai că am găsit o rochie. Te sun când vine Luke să mă ia.

-Pa pa, îi răspund repede și revin la conversația ce o aveam înainte de apel.

Perspectiva Maryei

Închid repede și nu încetez să mă mustru că am mințit în legătură cu rochia. Dar sunt foarte neliniștită în legătură cu motivele pro pe care le-am găsit cu privință la o posibilă sarcină. Știu că nu ne-am protejat mereu, de aceea am atâtea dubii. Dacă e adevărat, nu vreau să afle primul decât tatăl copilului.

Partea proastă este că nu am nici dovadă și nici nu știu cum aș formula anunțul. Așa că fac primul lucru ce îmi trece prin cap, un lucru ce trebuia să fie făcut din prima: plec spre o farmacie după un test de sarcină.

Mi-a luat zece minute până la farmacie și ora este de-abia opt seara. Mai am destul timp până la nouă când va sosi cavaleria, așa că intru în baie, urmând procedura după cutia cumpărată. Las testul pe chiuvetă, așteptând rezultatul.

Mă îndrept spre dormitor de unde scot o rochie de care mi-am adus aminte și rămân uimită la vederea ei. S-a păstrat atât de bine, nu are nici măcar o cută. Nu apuc prea bine să o studiez complet, deoarece observ pe ceas că au trecut cele trei minute de așteptare și dau năvala în baie. O linie roșie. Conform indiciilor de pe cutie, asta înseamnă neînsărcinată.

Pun testul la loc pe chiuvetă, cu o urmă cam mare de regret în suflet. Nici nu știu pentru ce îmi pare rău. Nu e ca și cum aș vrea un copil, nu? Las gândurile astea să se piardă prin minte și intru la duș, pregătită să las toate părerile de rău deoparte în seara aceasta. Aburii scoși de apa fierbinte ce curge pe corpul meu puțin obosit după poveștile de astăzi ale lui Luke despre perioada în care m-a părăsit, se răspândesc în toată cabina de duș.

După alte zece minute de lenevire sub apă, ies cu un prosop înfășurat în jurul meu și plec să mă usuc la păr. Mă privesc în oglindă și cearcănele îmi distruge buna dispoziție. Dar am un remediu și pentru ele.

Termin cu uscatul părului, mă spăl repede pe dinți și plec în dormitor, unde iau pe mine o lenjerie neagră de dantelă.

Iau rochia de pe pat și imediat o îmbrac. Mă minunez de cât de bine stă pe mine, având în vedere că m-am mai îngrășat cu vreo două kilograme de când Luke a reintrat în viața mea. Cică se vedea doar pielea și osul.