Început și sfârșit

Epilog

Am ajuns și aici, la finalul primei mele cărți. Nu am vrut să o termin, prost scrisă, bogată în imaginație, este o parte din mine și mă bucur că am avut puterea să o duc până la capăt. Mulțumesc celor ce au citit-o și au avut răbdare să aștepte după mine să postez din joi în Paște. Nu scriu pentru nimeni, decât pentru mine. Nu aștept voturi, vizualizări, cine dorește să citească, o va face fără să fie rugat de nenumărate ori de către mine. Fac ce-mi place și sunt recunoscătoare celor ce îmi sunt alături.

Perspectiva lui Joseph

Dacă cineva mi-ar fi spus acum trei ani că voi ajunge să întâlnesc o fată cu care să nu vreau să am doar relații intime, să fie și colega mea, să mă îndrăgostesc până peste urechi și să rămân cu ea atâta timp, aș fi râs și aș fi înjurat persoana.

Dar acum, acum nu mai este loc de râs, de ireal. Acum este realitatea, este tot ce nu aș fi visat vreodată, să am parte de o iubire puternică la fel ca părinții mei, poate mai puternică decât a lor. Nu credeam că voi ajunge să fiu așa fericit, să zâmbesc doar când o zăresc, să dorm lângă ea fără să îmi doresc să o văd dezbrăcată, să o simt când intră în încăpere fără să fie nevoie să verific dacă este ea. Deși poate încă mai am orgoliul acela masculin și neg unele lucruri, amândoi știm că suntem suflete pereche. Iar sufletele pereche întotdeauna se întâlnesc. Însă doar cele norocoase ajung să fie și împreună.

Stau și mă privesc în oglindă. Costumul negru îmi vine perfect. Parcă radiez de fericire, ceea ce m-ar face să mă simt prost în alte situații. Dar acum nici nu se pune problema de timiditate. Acum va urma un lucru extrem de important și nici măcar nu mă simt de parcă o să am o remorcă. Nu o văd pe Mia ca pe o greutate, ci mai degrabă ca pe o ușurință. O ușurință a vieții mele. Ușurința sufletului meu ce nu a cunoscut iubirea până acum, ce doar a sărit din pat în pat, așteptând ca timpul să treacă. Momentul în care m-am așezat într-un genunchi în fața ei a fost o schimbare a lumii. Timpul a părut că a rămas în loc și rămăseserăm doar noi doi. Noi doi și inelul. Fericirea și mirarea de pe fața ei au valorat mai mult decât orice bucurie ce mi-au produs-o anii de copilărie, anii de petreceri, anii de om sărac sufletește. Aud un ciocănit în ușă și capetele prietenilor mei de la facultate răsar unul după altul prin crăpătura ușii.

-Hai odată! Zici că tu ești mireasa, râd toți în cor.

Mai arunc o singură privire către oglindă și expir tot aerul din piept. Credeam că voi avea mult mai multe emoții încât nu voi putea să merg până la altar, dar drumul parcurs a fost foarte rapid. Eram entuziasmat să îmi văd viitoarea soție și nu a durat mult timp până când a apărut. O rochie albă, cu dantelă ce îi acoperea decolteul, gâtul și umerii, cu un voal lung până la pământ și un buchet de trandafiri roșii, alături de o privire cu obraji înroșiți ce o puteam vedea dincolo de materialul subțire al voalului ce îi acoperea chipul, m-au împietrit. Nu văzusem ceva mai frumos de-atât. Ajunge lângă mine și îi ridic voalul. Am rămas fără aer și îmi venea să fug direct cu ea din biserică. Dar liniștit, am așteptat ca totul să se încheie și astfel, în fața oamenilor și a lui Dumnezeu, suntem oficial căsătoriți. Mia mă împinge ușor atunci când o sărut fiindcă m-am lăsat dus de val când i-am simțit buzele dulci peste ale mele și râzând amândoi, fugim către ieșire, unde ne aștepta o mașina care ne va duce în luna de miere. Mereu a vrut să vadă Parisul, astfel că de ce să nu îi îndeplinesc dorința? Dar ce nu știe ea, e că vom schimba din săptămână în săptămână locul, ajungând să vizităm cât de cât Europa.

În viață trebuie să iei decizii. Importante sau nu, ele trebuiesc luate. Am luat decizia să renunț la viața mea de burlac în favoarea unei relații stabile alături de o fată minunată ce mă face mai bun pe zi ce trece. Mia, fata ruptă din soare, mi-a intrat la inimă din primul moment în care am văzut-o, fără să știu de această acțiune și mi-a luminat sufletul cu bunătatea ei. Asta a fost decizia inimii mele. Și cine sunt eu sau cei din jur să i se opună?