Început și sfârșit

Capitolul 19

Mă trezesc cu durere de cap și de mușchi. Văd alcoolul pe masă și că am adormit în fotoliu, deci durerile se justifică. Mă ridic cu greu și intru la duș, apoi mă schimb într-o vestimentație neagră. S-o facem și p-asta!

Ziua a trecut pe nesimțite, iar părinții mei se odihnesc liniștiți la cinci metri sub pământ din cauza unui nenorocit. Mă mir că am putut organiza totul atât de repede și că am scăpat momentan de îndatoriri. Singurul lucru ce mă ține sănătos mintal este amintirea ei și promisiunea ce va trebui să o respect.

***

Au trecut nouă luni de când i-am tot distrus afacerile lui Jhonson și nicio urmă de el. Asta înseamnă că norocul a fost alături de mine și e mort. Tot ce lipsește acum este iubita mea. Trebuie să mă întorc la ea, să o cuprind în brațe și să o sărut. Dar cum să mă întorc brusc în viața ei după tot ce i-am făcut?

Stau pe fotoliu, cu același pahar de băutură în mână, când pe ușă intră Daniel.

Mă uit puțin la el în timp ce el se dezbracă de geacă. Mă holbez în continuare la el, însă nu mă vede.

-Frate, tu ești tot ce mi-a mai rămas și ca puzzle-ul să fie complet, am nevoie de Mary. Dar nu mă pot întoarce cu una, cu două la ea. Așa că o vei face tu.

-Ce-am pierdut? întreabă el râzând, probabil de faptul că l-am luat brusc la "rost".

-Am nevoie de tine să intri în viața ei și să vezi dacă are pe altcineva, dacă mai suferă..chestii de genul...

-Ca să știi dacă vei avea pe cineva de omorât, mă completează el. Când vrei să plec?

-Cât de repede poți. Chicago e frumos, cu o identitate aproape falsă te poți infiltra perfect. Tu trebuie să îmi spui mie zilnic tot ce observi.

El oftează și realizez că am câștigat.

Mă trezesc dimineața cu un apel nepreluat de la Daniel și un mesaj în care mă anunță că a ajuns. Simt frică și în același timp entuziasm. A trecut foarte mult timp și acum pot spune că mă pot întoarce liniștit la ea, fiind în siguranță. După un duș rapid, mă îmbrac și pornesc cu mașina în oraș. Am nevoie de o distragere, iar condusul întotdeauna a fost o plăcere.

***

Zilele au trecut foarte greu, dar iată-mă în avion, pregătit să ajung la iubirea mea. Daniel a început să fie mai rece cu amănuntele, dar sunt sigur că este așa din cauză că nu mai are ce să îmi spună nou. M-a durut când mi-a spus în ce stare se află Mary și am vrut chiar atunci să vin în Chicago, dar trebuia să mă gândesc foarte bine la ce îi voi spune.

Intru în casa lui și aștept. Aud un motor de mașină și mă ascund în spatele ușii de la intrare pentru a-i face o surpriză. Reușesc să îl surprind, însă reacția lui nu este tocmai ce așteptasem.

-Luke! Ce cauți aici?

-Nu te bucuri? îl întreb surprins de reacția sa, pofta de râs și bucuria ce am simțit-o când l-am văzut, risipindu-se.

-Ba da, frate! Doar că nu mă așteptam, spune el îmbrățișându-mă, dar fără să își ascundă trăsăturile unui om care este prins în mijlocul unui furt.

Încerc să îi acord încredere, considerând că este doar imaginația mea, zâmbesc și îl strâng în brațe, încântat că îl văd dar totuși neîncântat de ce ar putea fi la mijloc.

-Mă gândeam că tot mi-am încheiat treburile, iar acum îmi pot reface viața. Așa că iată-mă, am venit pentru ziua Maryei de naștere.

-Oh.. zice el uitându-se trist la mine.

-E timpul să îmi spui ce se întâmplă cu tine.

-Nimic, doar sunt obosit. E greu la școală.

-Înțeleg..atunci nu o să te mai stresez. Hai să mâncăm și după să merg la somn că nu este așa ușor să zbori cu avionul fără să te simți extenuat.

***

Ziua ei de naștere, din cauza mea, s-a transformat într-un adevărat eșec. Ajung acasă la Daniel după ce am salvat-o pe Mary și încep să mă gândesc că am cam distrus șansele să o recâștig. I-am distrus și lui Daniel viața și regret că am țipat la el, însă gândul că în tot acest timp el a avut-o m-a făcut să îmi pierd mințile de gelozie. De azi voi reface totul și vom fi toți fericiți.