Început și sfârșit

Capitolul 4

       Perspectiva lui Joseph

     La fel ca în fiecare seară de vineri, îi aștept pe tembelii ăia doi să apară ca să ne prezentăm la o petrecere.

      Frumoasă viața asta de student. Te distrezi fără griji. Eu cel puțin asta fac, deoarece studiile nu prea reprezintă pentru mine o problemă. Nu că aș vrea sa mă laud, dar sunt destul de deștept. Așa că pentru mine merge să petrec mai mult decât să stau să tocesc vreo carte groasă din care oricum aș uita trei sferturi după două zile maxim.

      Îi văd pe băieți că vin spre mine, așa că mă așez la volan și îmi aprind o țigară.

     -Ne-a sosit șoferul, glumește Alex.

     -Poate vă las pe jos, dau replica repede și pornesc mașina.

      Casa știu că e renumită pentru petrecerile pe care le dau proprietarii, iar băutura și femeile, sunt, cică, pe măsura așteptărilor.

       Parchez, și alături de prietenii mei, pășesc în casă. Un fum gros de țigară plutește în camera de zi, paharele roșii de plastic sunt aruncate peste tot, iar oamenii amețiți dansează pe muzica ce se aude foarte tare, bubuind pereții din cauza vibrațiilor puternice.

       -Bă, au numai bere? îl întreb eu pe Rick.

      -Fă stânga după colț, în bucătărie. Acolo vei găsi adevărata băutură și poate dai de vreo domnișoară dispusă de o partidă.

       Deși în mod normal nu asta se întâmplă, îmi vine să vomit la gândul să împart patul cu vreo fată în-afară de ea... Îmi trag două palme, clipesc de cinci ori și expir tot aerul din piept: cum să mă gândesc la egoista aia? Ei nici nu îi pasă de mine, de ceea ce simt. Dar ce naiba simt? Am nevoie de o băutură.

        Așa cum mă așteptam, doi tipi erau cu o fată pe masa din centrul bucătăriei și dansau, cu șervețele uscate și ude de băutură pe jos. Într-un colț, pe bufet, două fete se sărutau. Uitându-mă și în stânga, găsesc ceea ce căutam. Traversez încet obstacolele și iau din dulap sticla de whisky, apoi părăsesc încăperea ca să găsesc un loc liniștit în care să îmi liniștesc gândurile. 

        Ies afară. Mă uit în jur. Ah, uite o bancă. Se pare că proprietarul a plătit bani grei ca să-și facă o grădină. Pare îngrijită, plină de diferite flori și frumoasa bancă din mijlocul foișorului. Bleah, loc de îndrăgostiți. Normal că banca este ocupată de un băiat și o fată, dar nu îmi pasă și mă așez exact lângă ei.

        Probabil s-au simțit prost, pentru că îi văd cum se îndepărtează de mine, ieșind din grădină în grabă.

        -Să folosiți protecție! urlu eu în spatele lor. 

        Încep să râd fără motiv, ca un nebun, în timp ce beau câteva guri din sticlă. Băutura asta este fabulos de delicioasă. Până acum toate whisky-urile aveau gust de portocală cu ghimbir. Parcă trec secole, dar privind sticla, văd că a mai rămas doar un sfert din ea. De fapt sunt trei sticle..stai,ce dracu! Sunt doar două sticle și o fată. O fată?!

        -Petreci singur? mă întreabă tipa misterioasă.

        -Plâng singur poate, zic și eu repede râzând. 

        -Eu văd că râzi, dar trecem peste. Vrei să vorbim?

        -Nici nu te cunosc, domnișoară politicoasă. Dorești o gură?

        -Nu, mulțumesc. Nu beau, vorbește din nou vocea feminină. 

       Mă dau mai aproape de ea și o ciupesc de braț. Ea scoate un mic țipăt de durere și realizez că nu îmi imaginez. Cu toată forța, ridic privirea și mă uit la ea. Acel păr blond, l-aș recunoaște oricând, oriunde. 

       -Nu, nu, nu, nu! Nu facem asta, pff, Mia. 

      Râd și mă ridic de pe bancă, privind-o. Aș recunoaște-o și dacă aș fi beat criță. 

     -Aa, deci știi cine sunt, observă ea, zâmbind ușor.

     -Iubito, te văd oriunde merg, chiar dacă nu recunosc asta, mi-ai intrat la inimă și nu mai poț să te scot. Nici nu vreau. Te vreau doar pe tine, dar tu râzi de mine, îți bați joc de sentimentele mele. 

    Am fost cam scurt și la obiect, dar mi s-a luat de atâta dramă. Continuă să mă privească, chiar dacă am traversat deja distanța dintre noi, iar acum stau la câțiva milimetrii distanță de gura ei, gură ce arată apetisantă. I-am spus lucrurile astea din suflet, fără să mă uit în altă parte decât în ochii ei. 

      -Ești un jucător, vrei doar un singur lucru. După ce îl obții, te plictisești și cauți iar aventură. 

    Îmi ia mâinile ce le țineam pe chipul ei, să fiu sigur că nu își mută privirea de pe mine și dă să plece.

      -Nu te las să mă lași! 

      O apuc de încheietura stângă și o aduc cu fața înapoi spre mine. O lipesc de corpul meu și fac ce trebuia din prima să fac dacă nu aș fi fost atât de cretin: o sărut.

           Îmi cer mii de scuze că am dispărut de pe fața pământului în toată această perioadă, dar nu am avut timp și nici inspirație să scriu. Școala a început în forță, dar promit că încerc să postez săptămânal de acum încolo. Sper să vă placă, nu am scris lucruri prea atractive, dar voi încerca să mă revanșez pe viitor.