Început și sfârșit

Capitolul 11

          Perspectiva Miei

      Trecuseră deja 3 săptămâni de la amenințarea celei cu care iubitul meu a împărțit patul cu o noapte înainte să accept, să renunț și să continui o relație cu el. Niciun semn nu ne-a mai deranjat liniștea și fericirea, până azi.
  
          De dimineață, Joseph a primit un mesaj destul de deranjant, în care presupusa viitoare mamă a copilului său îl chema la o cafenea  de lângă facultate. Cum nu putea să refuze, pentru că răspunsul ar fi stabilit pacea vieții noastre împreună, în zece minute trebuie să fie acolo. Deja a plecat, spunând că ar vrea să fumeze ca să nu facă vreo criză de nervi. Nu aș renunța la el nici dacă ar avea trei copii din aventuri de o noapte. 

          Este tot ce mi-am dorit vreodată. Sunt mândră că l-am întâlnit și sunt sigură că l-am ajutat să se schimbe din fustangiul de la începutul facultății în băiatul acesta iubitor. Nu a vrut nici să fumeze în preajma mea, zicând că nu vrea să îl văd în felul ăla, să poftesc și eu sau să mă îmbolnăvesc din fumul cu care m-ar înconjura. Ce nu știe el este că am viciul ăsta de doi ani deja. Sunt multe lucruri pe care nu le știm unul despre celălalt, dar ceva îmi spune că avem mult timp în fața noastră să le descoperim. 

         Deja a trecut o jumătate de oră și Joseph nu mai apare. Culmea este că nu simt nicio neliniște, de parcă ceva mă face să cred că nu va fi nimic ce ne va distruge ceea ce avem. Tocmai când mă pregăteam să îl sun, îl văd cum intră în curtea facultății. Mă ridic de pe banca pe care stăteam  liniștită și așteptam, iar următorul lucru pe care îl mai văd este întunericul adus de ochii mei ce s-au închis atunci când corpurile noastre s-au unit într-o îmbrățișare strânsă, plină de căldură și iubire.

            -Deci? Ce s-a întâmplat? îl întreb după ce ne oprim din sărutat. Zi mai repede, curiozitatea mă arde pe dinăuntru. 

            -Iubito, nu doar curiozitatea o să te ardă pe dinăuntru în seara asta.

          Zâmbește malefic și îmi aruncă o privire plină de perversitate.  Îl privesc încurajându-l să continue.

             -Nu e niciun copil. Era așa disperată să scape din casa mea în acea dimineață, încât șocul a acoperit-o total. Văzând fericirea ce dăinuia în cameră atunci când te-am descoperit lângă mine, a devenit geloasă. Acum nici nu o mai puteam deosebi de târfa pe care am văzut-o atunci. Era îmbrăcată extrem de decent, nici machiaj nu avea. Pot spune că ai o concurență destul de serioasă.

          Casc gura uimită la vorbele sale și nu mă pot abține să nu i-o întorc cu aceeași monedă.

       -Cine spune că sunt în întrecere cu aia? Mi-am găsit un prinț deja, e la mine în clasă. Mi-a făcut de multe ori ochi dulci.

        -Ce?! Cine dracu e? țipă Joseph și nu mă pot abține să nu izbucnesc în râs la vederea încruntăturii din fruntea sa și la figura nervoasă, geloasă și extrem de serioasă.

       -Tu, idiotule! Credeai că am trecut la altul deja?

       -Ohohoho, ce-o s-o pățești tu, domnișoară!

       -Vorbe-n vânt! Parcă trebuia să ardă ceva în mine diseară, sper că nu te lași păgubaș. 

       -Niciodată, râse. Te iubesc, Mia!

       -Și eu te iubesc, am răspuns repede, fiind ultimul lucru pe care l-am zis înainte ca gurile noastre să se regăsească într-un sărut fierbinte.