Început și sfârșit

Capitolul 15

      +18
       
           Perspectiva Maryei

          Îl văd cum mă trântește de mașină și îmi ridic privirea spre ochii săi, care sclipeau plini de dorință, iar în momentul următor realizez că am un deja-vu: mai demult, când speram la o împăcare, el a făcut același lucru, însă s-a retras imediat, iar ziua următoare s-a întâmplat accidentul acela oribil și după a trebuit să trăiesc cu vina ucigătoare că eu am greșit.

          Se apropie ușor de mine, parcă prins într-o transă și când mai era aproape un milimetru distanță între buzele noastre, se năpustește asupra gurii mele, sărutându-mă cu o pasiune nestăpânită și plină parcă de dor. În momentul următor se îndepărtează de mine brusc, intrând în mașină. Ajungem la apartamentul meu după ce ne-am hotărât că va dormi aici peste noapte, deoarece eu mă simt prea obosită ca să mai conduc până la marginea orașului. 

         Mă trezesc datorită unor bubuituri în perete și realizez că vecinul de lângă mine încă are problema cu bătutul pereților dimineața. A suferit foarte mult în urma divorțului. Mă uit pe noptieră și văd că ceasul este zece. Imediat îmi aduc aminte de musafirul din sufragerie. Mă ridic din pat și ies din cameră ca să găsesc canapeaua goală și un bilet pe măsuță. Îl deschid curioasă și citesc că domnul Luke a părăsit locuința acum două ore. Cu regret că nu am putut discuta despre ce s-a întâmplat aseară, mototolesc hârtia și o arunc tristă undeva în cameră.Mă întorc la patul meu confortabil și mă trântesc de salteaua moale, ca mai apoi să adorm instantaneu cu gândul la Luke. 

         Un coșmar mă trezește din dulcele somn și dau să mă uit la ceas. Este ora 14 și hotărăsc să îl sun pe Daniel ca să aflu dacă este în regulă și mai ales dacă Luke a ajuns sănătos acasă. Apelul durează câteva minute deoarece răspunsurile monosilabice ale lui Daniel au mai scurtat din timpul convorbirii. Luke încă dormea și se pare că și Daniel dormea, având în vedere că eu l-am trezit. Nu îmi găsesc locul în apartament fiindcă sărutul de aseară îmi tot apare în fața ochilor. Nu pot pleca nici să mă plimb afară deoarece este frig și chiar nu am chef de o răceală. Cea mai bună soluție: un teanc imens de hârtii pregătite de rezolvare. În toți acești ani, munca m-a ajutat să îmi țin mintea ocupată și acum am nevoie de același lucru.

          Tresar speriată când telefonul începe să sune și parcă regret că nu i-am oprit sonorul înainte să mă apuc de muncă, deoarece valul de emoții dă năvală peste mine și aproape cad de pe scaun. Ridic telefonul și numele lui Luke îmi sare în ochi, țopăind.

         -Da? răspund eu cu ezitare.

         -Tot ocupată?

         -Mâine încep serviciul, deci trebuie să mă ocup de dosarele pentru munca de acasă. Dacă nu ai nimic important de zis, poți închide.

         -Uuu..dură!

        Aud ușa că sună, așa că mă ridic să deschid

         -Ia vezi, spune el la telefon, cine te caută?

         Rămân plăcut surprinsă când un Luke îmbrăcat la patru ace, cu un buchet roșu de trandafiri în mână, o cutie de pizza și o sticlă de șampanie apare în fața mea.

          -M-am gândit eu că la ora asta atât de târzie vei fi ocupată și nu vei dori să ieși la cină în oraș, așa că am adus cina la tine. Cu mine ca desert, completează el la final, făcându-mi cu ochiul.

          -Mulțumesc, dar nu îmi este foame. Nu am nevoie de compania nimănui acum și ca să știi, e de-abia nouă seara, deci nu este atât de târziu să lucrez.

          -Dar ce lucrezi? întreabă el în timp ce se îndreaptă spre birou.

          Ridică o schiță a unui portret de bătrân, uitându-se la ea ca la Dumnezeu și îl văd cum își deschide gura. Aceeași privire mi-o aruncă și mie, când realizează că eu am desenat.

          -Hai să mănânci.

          -Ți-am mai zis...

          -Acum!

          Fără să mai zic niciun cuvânt deși sunt foarte supărată pe el, mă îndrept spre sufragerie unde ne așezăm pe canapea, fiecare cu o felie de pizza în mână. După câteva minute de mâncat și băut, el își găsește puterea să se scuze.

         -Îmi pare rău că am plecat azi, dar aveam o presimțire că tu mă vei stârni și nu o să ma pot controla.

          Înghit în sec la auzul cuvintelor sale și măresc ochii, speriată și entuziasmată pentru ceea ce știu că se va întâmpla. Se apropie de mine, cuprinzându-mi capul cu o mână și sărutându-mă apăsat și plin cu pasiune, incitând fiecare moleculă din corpul meu. Tresar când mă trage de mijloc și mă pune peste el, simțindu-i umflătura din pantaloni mărindu-se cu fiecare secundă ce trece. Îmi fac curaj să îi apuc părul, lucru ce îl face să geamă când trag. În următorul moment sunt luată pe sus și dusă în dormitor, panica punând stăpânire pe mine.

        -Stai liniștită, îmi șoptește el când mă vede și parcă prin minune toată frica dispare.

         Simt cum mâinile sale pătrund sub bluza mea și îl aud mârâind când realizează că nu port sutien. Îmi cuprinde sânii, trăgând încet de sfârcuri, acestea întărindu-se instantaneu. Trag și eu de nasturii cămășii sale și i-o dau jos, grăbindu-mă spre cureaua sa. Îmi ia mâinile și mi le pune la spate, semn să nu mă ating încă de acea parte. Simt cum vrea să mă chinuie, să mă facă să îmi pierd mințile și nici nu realizez când uit de tot din jurul meu. Un foc puternic îmi apare la baza pieptului, coborând în jos spre centrul meu intim. Obrajii îmi iau și ei foc când realizez că m-am rușinat. El deja mă dezbracă de bluză, mă așază ușor pe pat cu el pe mine și începe să mă sărute mai aprins, îndreptându-se încet, încet, spre locul dintre coapsele mele. Trage de pantalonii mei și mă rușinez și mai mult. El a fost singurul bărbat din viața mea și nici până acum nu m-a mai văzut goală. Îmi scoate de pe mine și ultima piesă vestimentară, sărutându-mi sânii în același timp. Se dezbracă complet și rămân șocată când privesc mărimea sexului său. Se potrivește între picioarele mele și îmi vede teama din ochi.

         -O să fac să nu te doară, iubito.

          Cu mâna dreaptă se apropie de locul încins și umed, masând puțin, făcându-mă să înnebunesc de plăcere. Brusc îl simt în mine, o durere usturătoare cuprinzându-mă în zona pătrunderii. Se oprește, lăsându-mă să mă obișnuiesc puțin cu el în mine și cu sentimentul acesta ciudat ce nu l-am mai simțit vreodată. Sărutându-mă, începe să se miște încet, durerea încă fiind prezentă datorită bărbăției sale destul de mare. Simt cum durerea este înlocuită cu plăcere și pe moment ce intră și iese mai repede din mine, nu mai simt nimic decât minunatul bărbat care se mișcă înăuntrul meu. Gemem amândoi și simt cum nu mai pot să țin plăcerea în mine.

         -Dă-ți drumul pentru mine, iubito.

         Explodez în mii și mii de bucățele și îl simt cum se eliberează în același timp. Mă sărută și iese ușor din mine, căzând extenuat în dreapta mea. Mă cuprinde în brațe și nu pot să fac altceva mai bun decât să îmi așez capul pe pieptul bărbatului căruia m-am dăruit și să închid ochii, somnul luându-ne pe amândoi, liniștiți și împliniți.