Început și sfârșit

Capitolul 21

        Perspectiva lui Luke

      Ajung împreună cu Mary la ea acasă și mă așez confortabil pe canapea. Este trecut de miezul nopții și cu greu l-am convins pe doctorul care l-a îngrijit pe Daniel să îi dea drumul din spital. L-am condus pe el, Dora și Martin la Daniel acasă. În sfârșit totul pare mai liniștit și tot ce vreau este un duș fierbinte și o noapte și mai fierbinte alături de femeia ce mi-a mâncat mințile de când am cunoscut-o.

       -Vrei un ceai? mă întreabă fata cu părul lung și castaniu.

       Acum că o privesc mai atent decât am făcut-o în ultimul timp, realizez că nu s-a schimbat mai deloc. Aerul de femeie matură și de încredere în sine este îmbălsămat în caracterul ei copilăros. Ochii, deși obosiți, sunt mai limpezi și mai deschiși la culoare ca niciodată. Corpul i-a rămas la fel de firav, iar înălțimea de pitică o face să pară perfectă. Ce vorbesc aici! Este perfectă. Pentru și numai pentru mine.

     -La ce te gândești? mă întreabă ea după ce probabil a stat să se întrebe de ce mă holbez.

     Îmi întind brațele spre ea și îi fac semn să vină la mine. Ea îmi îndeplinește comanda și imediat ce se așază pe mine, îi simt căldura corpului și bătăile neregulate ale inimii. Așa, ciufulită, este superbă.

      -Mă gândesc la cât de norocos sunt că te am.

      Și fac ce îmi doream să fac de când am văzut-o legată de scaunul acela blestemat: o sărut. Adânc, pasional, plin de dorință și admirație. Mârâi de plăcere când mi se lasă moale între mâini și își întredeschide ușor buzele, dându-mi permisiunea să îi gust fiecare colțișor din gură. O apuc puternic de mijloc și o ridic, ea încolăcindu-și picioarele în jurul meu, suținându-se cu mâinile de umerii mei. Părăsesc canapeaua cu ea pe mine în această poziție, însă trăgând cu o mână de fermoarul rochiei sale. Ajunși în baie, o las pe gresia rece și continui cu dezbrăcarea. Mâinile ei tremurânde trag ușor de marginea tricoului, dar n-o las să își continue ideea. Îi apuc brațele și i le strâng ușor la spatele ei. Văzând-o în lenjerie intimă, dorința crește în mine și vreau să o scap și de aceste piese vestimentare. Eliberând-o, îi rup sutienul și chiloții în două și îi arunc la pământ. Rânjesc mulțumit când o văd că i se înroșesc obrajii și o sărut. În același timp mă dezbrac și eu, ridicând-o și plasând-o în cada albă, spațioasă. Fără să mai stau pe gânduri, dau drumul la apă și după câțiva stropi răcoroși ce ies din robinet, suntem învăluiți de căldură și o simt pe Mary cum se scufundă în apă.

           -Nu așa repede.

         O apuc de mâini și o țin și mai strâns de mine. Odată ce se întoarce cu privirea spre mine și dau de ochii aceia albaștri, dorința mă cuprinde din nou, de data aceasta mai puternic decât acum cinci minute și o sărut, din nou, pentru a mia oară. Ea mi se lasă pradă și plasând-o peste mine, nu mă mai pot abține și pătrund în ea.

           Perspectiva Maryei

        Îl văd cum vine în dormitor cu nimic altceva pe el decât prosopul acela înfășurat în jurul mijlocului său și ține în mână o tavă cu o farfurie din care ies aburi. Miroase fantastic și el arată minunat. Se așază în dreapta mea, pune tava pe noptiera de lângă pat, mă cuprinde de talie și mă sărută. De data aceasta este încet și scurt, dar de-ajuns ca să îmi amintesc ce am făcut mai devreme în baie și simt cum obrajii îmi iau foc. El observă asta și rânjește, dar nu spune nimic. Doar apucă tava și cele două furculițe de pe tavă și îmi face semn să mă ridic în șezut. Deschide capacul de la farfurie și o porție imensă de spaghete mi se arată în fața ochilor și tot la ce mă pot gândi este "Doamne, îți mulțumesc!". Înfașc furculița ce stă suspendată lângă fața mea și mă năpustesc asupra farfuriei. După vreo trei înghițituri, îl privesc rapid și pe Luke care pur și simplu a rămas holbat și zâmbind.

        -Cee? îl întreb cu gura plină și ochii măriți.

       -E prima dată când te văd înfășcând mâncarea în felul acesta.

       -E de rău? și înghit mâncarea, ca să nu mă înec dacă va spune ceva..de rău.

       -Da, zice el și deja mă sperii.

        Las farfuria ușor din mâini și aștept să spună totul până la final.

       -Îmi vei mânca toată mâncarea când ne vom muta împreună.

           Gura mi se deschide, ochii se lărgesc și mai mult și cuvintele mi se opresc în gât. Tocmai a spus că vrea să ne mutăm împreună?

        Îmi ia farfuria din față și deși sunt împietrită, suspin după mâncarea aceea delicioasă. Îmi cuprinde chipul cu palmele și se uită atât de atent la mine, încât simt că îmi arde toate celulele din mine.

            Mă cuprinde imediat în brațe și ne întindem în pat, în așa fel încât stau pe pieptul lui, cu capul ascuns în scobitura gâtului său. 

            -Îmi datorezi niște explicații, îi șoptesc eu, iar el parcă se încordează. 

            -Știu..îți datorez multe.

             Încep să fac cerculețe pe pielea sa și simt că se mai liniștește, un scurt oftat scăpându-i printre buze.

           -Cu ce vrei să încep? mă întreabă el, plasându-și mâna stângă pe spatele meu.

           -Cu ziua în care nu te-am mai găsit nicăieri.

           -Tatăl meu paria foarte mult și s-a îmbârligat cu niște oameni periculoși. Mai exact cu tipul acela, Jhonson, ce v-a răpit pe tine și pe Dora. A trebuit să merg ca să îmi ajut familia, dar deja eram implicați eu, mama, tata și Daniel. Nu te puteam pune și pe tine în pericol. Am decis să plec, fără să îți spun, deoarece nu știam ce să-ți spun mai exact. Am intrat la tine în cameră în seara de dinainte să te părăsesc și dormeai. Ți-am spus totul atunci, când nu mă puteai auzi. Nu voiam să îți dau speranțe. Puteam să nu mă mai întorc niciodată, iar cea mai ușoară metodă de a te face să mă uiți era să mă urăști. 

          Mă ridic în coate și îl sărut repede.

          -Nu te-aș putea urî niciodată cu adevărat. Și indiferent că ai plecat fără nicio explicație sau că mi-ai fi spus totul de la bun început, nu aș mai fi iubit vreodată cum te iubesc pe tine.

         Atât am mai apucat să spun, deoarece ne răsucește, el stând de data aceasta deasupra mea. Se apleacă brusc și mă sărută, deschizându-mi ușor halatul pufos... 

          ***

          Mă trezesc cu o durere puternică de cap și o senzație de vomă mă cuprinde. Înlătur ușor mâna musculoasă ce mă ține cuprinsă în îmbrățișarea bărbatului gol de lângă mine și mă ridic din pat. Pășesc în baie, închid ușa în urma mea și apuc puternic cu mâinile colacul de la veceu, mă așez în genunchi și vomit. După ce dau afară puțina mâncare ce o aveam în corp, trag apa și mă clătesc ușor pe față. Mă privesc în oglindă și observ că sunt puțin palidă și instinctiv duc mâna la abdomen când simt un nou val de rău că mă cuprinde. Mă reped la veceu din nou și rămân șocată la gândul ce mi-a venit în minte.. "Sunt?"