Început și sfârșit

Capitolul 2

Perspectiva lui Joseph

Petrecerea de-aseară a fost o totală aventură. Nici nu știu ce am mai făcut după ce am coborât la parter, unde Rick și Alex mă așteptau cu niște shot-uri.

Dau să mă întind, dar cu brațul stâng ating ceva cald, solid. Clipesc de vreo trei ori, doar ca să mă ridic în șezut și să mă frec la ochi. Se pare că am adus o roșcată acasă.

Nu e deloc drăguță. Nasul este prea lung și ascuțit, buzele sunt foarte subțiri, iar corpul ei este slab, chiar anorexic.

Deși ar trebui mai degrabă să mă întreb cum i-am permis să rămână peste noapte, nu pot. Tot la ce mă pot gândi este cum a putut monstrul meu să intre într-o persoană ca asta căreia i se văd oasele și cu siguranță nu are o gaură destul de mare în care să-mi parchez limuzina.

Alte întrebări îmi apar în cap, dar hotărăsc să mi le pun după ce o dau p-asta afară.

-Alo, zic cât de cât tare.

Parcă făcându-mi în ciudă, sforăitul ei mult prea zgomotos mărește volumul.

-Fata, trezirea. Nu ești la hotel.

O văd că în continuare nu se mișcă.

"O fi murit" mă gândesc eu repede. "Pârnaia mă așteaptă."

Încep să o zdruncin bine până o văd că se întinde ca o felină. Persoane mai false decât parașutele pe care le-am regulat nu am mai văzut.

-Ce ai pățit, iubitule, de ce nu dormi? întreabă ea cu o voce pițigăiată ce mă scârțâie pe creier.

-Dacă ți-am tras-o azi-noapte, nu înseamnă că sunt iubitul tău. Bâști afară, că n-am chef de curve dimineața.

O văd că se încruntă, se ridică din pat violent, își ia hainele de pe jos, mă înjură de câteva ori și iese din casă.

Parcă tot aerul din încăpere s-a schimbat și simt nevoia unei cafele, țigări și a unui duș răcoros.

***

Iată-mă tot aici, întins în pat, gândindu-mă la orele de astăzi de la facultate la care nu voi avea niciodată ocazia să mai asist. Cine ar putea să frecventeze facultatea cu atâta drag, încât să meargă până și a doua zi la ea?

Mia! Doamne, blonda asta îmi apare în gând din orice prostie. Trebuie să o trec prin pat și să uit de ea.

Cu acest plan, fac rapid un duș, iau repede pe mine niște haine și apucând cheile și telefonul, plec după blondină.

Totul e așa plictisitor în instituția asta, încât simt nevoia să ies cât mai repede. Este deja ora zece, deci am pierdut două ore de predare.

Aud gălăgie în clasă, așa că intru fără probleme, fiind sigur că profesorul nu a intrat încă.

Mă uit în jur, căutând-o cu privirea pe Mia, dar capul blond nu răsare de nicăieri. Înaintez, văzându-i pe Rick și Alexander vorbind cu două fete. Deodată, simt pe obrazul drept o atingere firavă, ca de păr. Clipesc de câteva ori înainte să văd cum un corp micuț se împiedică de propriul său picior și cu instinctul meu, o cuprind de mijloc înainte să facă cunoștință cu podeaua. E blonda mea.

-Nu mai știi să mergi? o ironizez eu.

-Mai bine cădeam, îmi dă ea replica ce sincer atinge o coardă sensibilă în mine, în mândria mea.

-Ok, îi zic înainte să îi dau drumul din brațe și să o văd cum se lovește ca o mămăligă de pământ.

Clasa începe să râdă, iar eu ridic din umeri și îmi continui drumul spre băieți. Nu mă pot abține să nu întorc capul spre Mia ca să o văd plângând, dar ceea ce văd mă umple de nervi. În loc să plângă, ea râde frecându-se de coate în timp ce un popândău se dă la ea în ultimul hal.

 Tocmai mă pregăteam să înaintez spre ei ca să îi dau tipului câțiva pumni, când profesorul intră în clasă.

După ce se termină ora în care am intrat tâmpit și am ieșit și mai tâmpit, ies căutând-o cu privirea pe Mia. Nu o găsesc în incinta facultății, așa că probabil este afară. Uitându-mă atent în jur, o claie de păr blond îmi răsare în fața ochilor undeva departe..dar pleacă. 

Se urcă într-o mașină râzând, sărută bărbatul de la volan și acesta pornește mașina înainte să ajung eu la ei. Cine mama mă-sii e ăla!?