Început și sfârșit

Capitolul 8

       Mary

      Șoc, panică, groază, disperare, furie! Toate m-au cuprins în momentul în care l-am văzut! Zeci de întrebări îmi vin în minte și tot ce îmi doresc e să fug undeva departe! Cum de are tupeul să apară neinvitat la petrecerea mea!? Pentru un moment îl văd nesigur pe el, dar imediat își ia postura de mascul feroce și se apropie de mine.

      -La mulți ani, Mary! Oau, arăți incredibil. Te-ai maturizat frumos, zeițo.

      -Ieși dracu afară până nu chem poliția! țip eu în timp ce toți se holbează la noi, neînțelegând ce se întâmplă.

      Se uită surprins la mine și eu izbucnesc mai rău:

     -Ieșiți toți din casa mea!

     Daniel încearcă să își pună un braț peste umerii mei dar eu îl expediez cu privirea. Toți ies din apartament și rămân singură cu o groază de băutură. Încep să dau pe gât aproape tot ce apuc, până ce o amețeală puternică mă cuprinde. Nu am crezut vreodată că pot simți atâta ură. Mi s-a luat de tot ce mă înconjoară. De când mi-am început pubertatea nu a existat o zi sau o săptămână fără să plâng și pur și simplu sunt sătulă. Sunt sătulă și de atâta milă din partea tuturor. În ziua în care am fost părăsită am simțit o suferință imensă de parcă ceva din mine s-a rupt. Iar acum să apară în viața mea de parcă nimic nu s-a întâmplat..nu voi accepta. Îmi iau cheile de la casă cu geaca și ies pe ușă.

      Trebuie să iau o gură de niște aer curat. Am o presimțire că mult mai multe rele se pot întâmpla. Eram deja la o stradă distanță de locuința mea, singură, în întuneric. Nicio mașină nu circulă atât de târziu pe aici, iar luminile pe străzi nici nu există. Mă hotărăsc să plec acasă, dar tocmai când îmi întorc privirea, 3 bărbați sar pe mine.

      -Frumoasooo! Pari pierdută, spune unul dintre ei.

     -Te ajutăm noi să îți găsești drumul spre casă, zice și al doilea.

     -Luați-vă mâinile de pe mine!

     -Oo..pisicuța are gheare, râde al treilea.

     Deja realizez ce se întâmplă și faptul că am băut nu mă ajută cu nimic în momentul acesta. Așa că voi sta cu mâinile în sân, cât timp voi fi violată de 3 tipi giganți? Nu prea cred. Cu toată forța pe care o găsesc, îl împing pe unul dintre ei, dându-i cu șutul direct în bijuterii. Scot cheile și îl zgârii pe cel de-al doilea pe față, acesta scoțând un urlet de durere.

    -Curvo! strigă cel nerănit..încă.

     Brusc toți trei încep să primească pumni în timp ce se străduiau să fugă cât mai departe de mine. Cu siguranță nu eu le-am partajat loviturile, așa că mă uit în dreapta mea și îl văd pe Luke. Băiatul ăsta cu siguranță are aceeași vrajă asupra mea, cu ochii lui căprui ce luminează chiar și prin întuneric. Se uită speriat la mine, iar eu de-abia atunci realizez că am rochia ruptă. Of..ziua mea de naștere..

     -Ești bine? mă întreabă el cu o voce groasă.

     -Normal, a venit eroul și m-a salvat. Mulțumesc, dar acum mă întorc acasă.

    -Lasă-mă să te conduc..să îți explic..

    -Să îmi explici?! Ce să îmi explici? Că mi-ai distrus viața? După ce ai dispărut nu am mai putut nici să respir! Am așteptat zile și săptămâni și luni la rând să apari și totul să se rezolve, să primesc un semn de la tine, o explicație! Iar acum când în sfârșit îmi reparasem viața, ai decis să vii și să mi-o distrugi din nou!!? Ești un 0, Luke! Un om mort pentru mine, un nimic! Crezi că dacă mă salvezi de niște violatori eu te voi primi cu brațele deschise înapoi?