Început și sfârșit

Capitolul 7

         Perspectiva lui Martin

       Cina din seara aceasta a fost un total dezastru. Când am aflat că de fapt am un frate și scăpasem de toate primejdiile, am simțit în sfârșit că am o familie. Dar a trebuit să plec, nu puteam fi crescut de fratele mai mare, sunt prea independent.

        Îmi întorc privirea spre Mia, ce doarme de cel puțin cincisprezece minute în dreapta mea, pe scaunul de lângă cel de șofer. Țin la ea, însă nu cred că o fac așa cum și-ar dori. Nu și-o dorește de la mine.. Este prea inocentă, prea copilăroasă. Simt că îi țin viața în loc dacă o las să continue. Se amăgește și de asemenea după ce mi-a cerut acel lucru, mi-am dat seama că ceva mai mult între noi doi nu poate fi. Am cunoscut-o acum trei luni, când încheiam o afacere și am aflat că tocmai a început facultatea. Eram la cafeneaua de lângă universitate când și-a vărsat cafeaua pe mine, grăbită că întârzie la primul curs. Am stabilit să o duc acasă după ce termină orele, dar la schimb mi-a propus ceva.

       -Mia, trezește-te, am ajuns.

      Ochii de un albastru pur se deschid larg și după se închid de vreo câteva ori până se obișnuiesc cu lumina de la stâlpii de pe stradă.

       -Mia..

       -Nu, Martin, nu spune nimic. Știu ce gândești și îmi pare rău că s-a ajuns aici. Nu aveam de unde să știu că sunteți rude. Țin la tine, dar nu o fac în sensul acela. Mi-ai fost un prieten de nădejde și îți mulțumesc.

      -Planul trebuie să ia sfârșit. L-am văzut pentru prima dată. Am auzit multe despre nepotul meu, dar ce am avut în fața ochilor în această seară nu se aseamănă cu ce se știa. Te-am înțeles, dar deja se va întrece măsura. Du-te după el, fii cu el. Este alegerea potrivită. Eu voi fi mereu la un telefon distanță, ca de obicei.

      Îmi zâmbește, se apleacă să-mi sărute obrazul și dispare în întunericul nopții. Cam  atât cu aventurile, hai să-mi găsesc și eu jumătatea.

    

        Perspectiva lui Joseph

     În mod normal trebuia să am în preajmă cel puțin două femei, dar în schimb am un pachet gol de țigări și băutură 0. Ce rău am ajuns. După întâmplarea de aseară, parcă n-am mai avut chef de nimic. Nici dușul nu m-a ajutat să-mi revin. Simt că îmi lipsește ceva. Iar mă gândesc la ea și nu e bine. Ea îl are pe unchiașul meu, se iubesc.

    Nu vreau facultate azi, vreau băutură și femei. Trebuie să-mi repar reputația. Mă îmbrac rapid și opresc la primul magazin, de unde îmi reîncarc energia cu țigări, apoi pornesc către cel mai apropiat club. Ziuă, noapte, întotdeauna găsesc o pradă bună.

      Arunc privirea în jur și observ o blondă superbă ce stă cu spatele la mine. Are un corp de milioane și îmi aduce aminte de o altă blondă. Îmi scutur capul cu putere și mă apropii de ea, decis să mi-o scot definitiv din cap. 

      Dacă nu ar fi fost ochii aceia căprui, aș fi jurat că tipa din patul meu este Mia. Dar realitatea este cruntă și conștientizez că planul meu principal a fost să o aduc pe Mia prin cearceafurile mele, iar eu în schimb m-am îndrăgostit. Mă ridic în șezut și îmi aprind o țigară. În timp ce domnișoara din dreapta mea îmi mângâie brațul, soneria se aude și imediat observ o licărire în ochii săi.

     -Pot să deschid eu? mă întreabă râzând.

    Aprob, pentru că mi-e lene și mă întind pe spate, așteptând să se întoarcă blonda cu raportul. Aud o voce familiară, un pas grăbit și tipa se întoarce la mine cu o privire vicleană pe față.

    -Se pare că ai intrat în bucluc. O fată blondă, cu niște ochi superbi, tocmai te căuta și după ce m-a văzut, a început să plângă și a fugit. Ce i-ai făcut săracei fete? Ești unul dintre cei care le dă pe spate și ziua următoare ești cu alta în pat?

    Mia. Ea era. Ce-am făcut? Am ratat și ultima șansă de a fi cu ea. Dar ce-mi pasă? Parcă mă hotărâsem să nu mă mai gândesc la ea. Și totuși...