Început și sfârșit

Capitolul 2

    După ce ajung acasă și mă schimb în pijamale,îmi amintesc că trebuia să o sun pe Dora să îi spun că nu pot ajunge astăzi în oraș.

-Dora! zic eu repede,nelăsând-o să mă certe că este ora 16 și eu i-am tras țeapă acum 2 ore. Scuze că nu am putut să ajung și nici nu te-am sunat,însa m-a luat o durere imensă de cap....încerc eu să o mint.

-Pe cine crezi tu că păcălești? mă întrerupe ea. Am sunat-o pe mama ta care mi-a spus tot ce ai făcut astăzi. Se pare că ți-ai ales momentul greșit să minți,spune ea cu un ton nervos,pregătita să mă bată prin telefon.

-Of,știu că sunt nesimțită,însă nu mă simțeam în stare să ies în oraș..în special când..

-Ți-au revenit coșmarurile,mă completează ea. Mary,trebuie să uiți. Au trecut 2 ani pentru numele lui Dumnezeu!

-Știu,spun eu oftând,dar nu mă pot opune creierului meu idiot. Te sun mai încolo,îi zic închizând repede telefonul,fără să aștept să îmi răspundă fiindcă m-ar fi consiliat pana la miezul nopții.

Dora este prietena mea cea mai bună. Am fost cu ea în grădinița,în generală,iar acum sunt cu ea și la liceu. Este o tipă blondă,părul ajungându-i până la umeri,cu ochii verzi și un trup ce îți ia mințile,indiferent că ești fată sau băiat. Mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu și îi sunt datoare pentru toate momentele în care mi-a fost alături. Când am pierdut tot ce aveam mai scump și drag,ea a fost acolo încurajându-mă.

Deși sunt majoră,încă locuiesc cu părinții mei,pentru simplul fapt că nu am altundeva unde să plec,altfel eram mutată de mult. Da,știu ce gândiți..cum se face că am 18 ani și nu am terminat liceul. Ei bine,nu toată lumea termină liceul la majorat. Peste o luna fac 19 ani,deci voi fi o băbuță care a încheiat și ea în sfârșit înca o etapă a vieții sale. Acum ce să fac? Altă "eu" nu poate exista.
Este ora 20,nici nu știu când au trecut orele astea și tot ce am facut a fost să stau în pat uitându-mă la tavan. Tavanul meu este unul special...este negru. Negru este culoarea mea preferată,așa cum a devenit si sufletul meu. Însă nu sunt o persoană rea,dacă asta este impresia pe care o las prin expresia "și sufletul meu". Pe lângă negrul neatins de sus din camera mea,am niște puncte aurii ce reprezintă stelele. Aș fi vrut să am și o lună pictată,dar lustra îi ocupă locul. Când simt nevoia de relaxare și nimic nu mă poate ajuta,doar mă uit la tavan,pierzându-ma în galaxia desenată chiar de mine. Nu am talent la arte,dar asta este o excepție. Pereții sunt dungați cu 2 culori: mov și alb. Iar pe jos,mocheta vișinie asortează totul. Patul este negru,mobila este neagră,biroul fiind într-un colț al camerei,lângă biblioteca ce stă sprijinită sus pe mijlocul peretelui. Viitoarea mea locuinta va fi neagră! E clar,ceva este în neregulă cu mine daca am început să visez la viitor...mi-e foame. Ies din cameră pe vârfuri,nevrând să îi deranjez pe părinții mei care se pare vizionează un film interesant la televizor. Având în vedere volumul nu tocmai agreabil la care este pornită acea mașinărie antică (așa cum o numesc eu),este un film foarte interesant ce trebuie auzit în toate colțurile casei. Daca aș face nițică gălăgie,unul dintre dragii mei parinți ar ieși să mă certe că nu am mancat nimic și nu am starea necesară să port o dezbatere pe subiectul "Nu mi-a fost foame,acum imi e". Mă îndrept spre frigider,luând sucul de portocale și beau nepoliticos,din sticlă. Oricum nimeni nu bea așa ceva în casa asta,deci poartă eticheta "Pentru Mary". Apoi fur niște fursecuri din tava pregătită acum câteva ore de mama și savurez cina pe care o am. Știu că asta nu se numește mâncare,dar dacă aș mânca ceva mai consistent,aș vomita. Ei bine,planul meu de a nu deranja esuează lamentabil,mama venind în bucătărie. Nu îmi spune nimic,doar bagă mâna în tava cu fursecuri,mâncând vreo 2 alături de mine.

-Ești bine? mă întreabă ea și în ochi parcă îi citesc o urmă de îngrijorare.

Aleg să nu îi răspund prin cuvinte,astfel că dau simplu din cap,afișând un zâmbet ce îmi arată toți dinții,un mod ironic de al meu de a arăta că nu,nu sunt bine.

Mama mă pupă pe păr,ocolește masa și intră în dormitor,unde o aștepta tata,cu filmul pus pe pauză. Oftez și iau sucul cu mine,considerând că a stat destul timp în frigider. E timpul să îmi mănânc timpul cu ceva! Așa că intru la mine în cameră,merg spre mica mea bibliotecă și aleg de acolo o carte...da,asta cu siguranță mă va ține ocupată.
Peste un timp,observ că este trecut de ora 23,deci trebuie să dorm. Mâine am o zi grea,în care trebuie să povestesc bătălii la istorie,formule la informatică si povești de iubire nemuritoare la literatură. Îmi vine greață când mă gândesc la ultima mea îndatorire,cea cu iubirea. Neașteptând să mai gândesc altceva ce m-ar putea întrista,plec spre baie unde mă spăl pe dinți,apoi revin în patul meu călduros. Sper să fie o noapte liniștită...

"Te iubesc! Ești cea mai minunată fată și mă bucur atât de mult că ești a mea." Mă trezesc brusc,fiind toată transpirată,acest gand făcându-și loc în visele mele. O,Doamne...alt coșmar. Oare când se vor încheia? Mă uit la ceas și este 2 dimineața...iau repede sticla de suc pe care am lasat-o lângă pat,beau puțin și după cad la loc în pat,cu capul pe pernă,zâmbind ușor,fiind mulțumită că nu mi s-a stricat somnul definitiv.

Sper să nu fie atât de puțin,însă voi posta regulat,astfel încât să păstrez curiozitatea. Cea din poza este Dora și scuzați-mi greșelile,dacă am vreuna și nu am corectat-o,însă scriu repede și nu prea sunt atentă la greșeli,în momentul în care imaginația îmi merge foarte bine și nu vreau să pierd nicio idee. Vă rog votați dacă v-a plăcut și comentați dacă nu vă convine ceva :*