Căutând-o pe Julieta

Capitolul 3

       Am închis în grabă uşa după mine lăsând să-mi curgă toată apa din păr pe gresia de pe hol. Doar una ca mine poate să fie udată până la piele doar pentru că i-a fost lene să se întoarcă dimineață după umbrelă plus că am fost nevoită să parchez la câțiva zeci de metri distanță de blocul în care locuiesc.

       Dacă ar veni cineva aici şi-ar da două palme şi ar pleca în secunda a doua. Zona rezidențială nu e prea bună şi nici n-a fost vreodată. Acum câteva luni ne-am trezit că am rămas singurul zgârie-nori de prin preajmă pentru că celelalte blocuri vechi au fost darâmate. Acum în loc să-ți bei cafeaua liniştită pe balcon, trebuie să ai grijă să nu te înneci cu praf sau e posibil să te trezeşti fluerată de vreun muncitor. Plus că uneltele pe care le folosesc, macarale şi tot pachetul sunt zgomotoase, ba chiar prea zgomotoase. Măcar vom avea parte de un cartier modern destinat turismului. Până atunci îmi voi parca mașina la distanță pentru a nu rata şansa de a face o baie în ploaie ca cea de azi.

       Christian era plecat la şcoală ceea ce înseamnă că am destul de mult timp să mă pregătesc emoțional pentru întâlnirea cu părinții de vineri. Au trecut două zile de când i-am anunțat pe fiecare în parte şi recunosc că nu am fost niciodată mai emoționată decât în acea seară. Am vorbit cu mai mulți tătici decât m-aş fi aşteptat ceea ce m-a făcut să îmi pierd câte puțin din încrederea de sine. Bănuiesc că toți sunt domni cu pretenții, iar experiența mea care nu mă prea ajută nu e de ajuns. Voi face eu față cumva, mi-am spus în sinea mea în timp ce mi-am dat geaca de piele jos. După ce am făcut un duş şi mi-am schimbat hainele ude, mi-am preparat o supă de legume pentru cină ocupându-mă apoi de camera lui Christian.

       Omul ăsta trebuie disciplinat, dulapul lui e vraişte de haine, iar cablurile de la laptop, căşti şi ce mai are el stau întinse pe jos parcă special pentru a-mi pune mie piedică. Mi-am amintit în timp ce îi aranjam hainele de discuția de acum două zile. Nu a mai insistat asupra subiectului Ryan ceea ce m-a bucurat, dar ştiu că avea să discutăm despre asta curând. Tipul ăla e un afemeiat, iar mie nu-mi trebuie în niciun caz. Şi nici nu am de gând să îl suport pentru o sută de dolari.

       Mia şi Lisa nu s-au oprit din a mă ruga să ies cu ele în oraș, însă când le-am spus că nu pot să vin, au început să abereze că am pe cineva şi că asta e cauza refuzurilor mele.

       Câteva minute mai târziu am terminat şi camera fratelui meu după care am aruncat o privire asupra zugrăvelii mele. Arăta foarte bine şi în curând urma să pictez singurul perete liber. Încă nu eram hotărâtă asupra modelului, dar un desen mandala mi-ar fi plăcut enorm cu toate că e mai greu de realizat.

       În jurul orei cinci trebuie să îmi sosească mobila. Să vezi atunci chin! Va trebui să îi plătesc dublu ca să mă ajute să urcăm nouă etaje. Nouă?! Cine m-o fi pus oare să îmi aleg apartament la etajul ăsta. Dacă e nevoie îl chem şi pe Ryan, însă doar dacă e nevoie.

       — Aloha, surioară!

       Am scăpat un mic țipăt atunci când mi-a înconjurat talia cu brațele lui în timp ce mi-a sărutat tâmpla apăsat. Asta nu îmi sună bine.

       — Ce m-ai speriat! i-am răspuns ducându-mi mâna în zona inimii. Cred că bătea de două ori mai tare decât normalul.

       — Uite care e faza, spuse entuziasmat trântindu-şi ghiozdanul lângă canapea după care se aruncă pe fotoliu, tipic lui. Ryan vine la cină şi nu cumva să îmi distrugi pariul, îți iau o înghețată dacă eşti cuminte, rosti zâmbindu-mi ca un îngeraş.