Căutând-o pe Julieta

Capitolul 40

— Am înghețat! am intrat în apartament dârdâind de frig în timp ce Mia şi Christian găteau liniştiți în bucătărie. Am scăpat de pantofi cât de rapid am putut şi am țopăit pe vârfuri spre cei doi, căutând o sursă căldură cu disperare.

— Unde ai fost? m-a întrebat Mia surprinsă în timp ce tăia nişte roşii. Mi-a adresat o privire uimită după care a revenit la masă unde Christian o ajuta.

— Ți-am spus că îmi caut un loc de muncă, dar n-am rezolvat nimic! am oftat greoi, amintindu-mi de spusele angajatorului care mă informase precum că anunțul nu mai era valabil de mult. Mai mult m-am plimbat aiurea, mi-am spus oful, căutând prin frigider un măr care să îmi potolească foamea.

— Cu ce ai venit? Nu te-ai udat atât de tare, Christian interveni vioi, înconjurându-şi brațul în jurul gâtului meu şi strângându-mă atent la pieptul lui. Am inspirat suspectă parfumul tricoului său, realizând că era de fapt al Miei?! Ce naiba?

— Am luat autobuzul şi am fugit cât de repede am putut, am mințit cu nonşalanță, privindu-l cum îşi ridică sprâncenele în semn de uimire. Ştiam că nu îi venea să creadă, dar întâlnirea cu Dylan trebuia să rămână secretă.

— Atunci ar fi cazul să te schimbi şi să vii la masă, mă amenința Mia cu polonicul, adoptând poziția de femeie periculoasă. Am murmurat un da plictisit şi mi-am târâit picioarele până în camera mea unde mi-am aruncat paltonul umed cu prima ocazie.

Eram eu cu mine însumi într-o mare de tăcere şi linişte dureroasă. Am tras perdelele pentru a lăsa lumina să pătrundă mai bine peste fiecare colțişor al camerei mele după care mi-am uscat părul cu un prosop gros şi mi-am schimbat hainele cu un tricou supradimensionat ce-mi ajungea până la genunchi, simțindu-mă uşor mai bine.

Am oftat greoi, gândindu-mă la cum ar trebui să gestionez situația în aşa fel încât să aflu ce vreau. Cert era că aveam nevoie de o confirmare din partea lui, voiam să văd că mă respectă, că îi pasă dacă sunt fericită sau nu. Mi-am trecut degetele peste față şi am stat aşa o vreme gândindu-mă la toate prostiile, de la cât de mult m-am schimbat de când l-am întâlnit până la cât de tare îmi e dor de vechii ,,noi". Cei de pe vremea în care Giselle nu intervenea şi nu ne influența.

M-am ridicat într-un sfârșit pentru a merge spre bucătărie, deşi cheful meu era undeva la pământ. Nu mai aveam nicio poftă de mâncare, dar nici nu voiam să îi supăr pe Mia şi pe Christian. Poate dacă mă forțam puțin, reuşeam să le fac pe lac.

— Ce-i cu fața asta? Christian mă speriase, venind din spatele meu cu un scaun. Ce nu-ți convine? vorbi amuzat, analizându-mi chipul în detaliu. Ochii îi fugeau peste tot pe chipul meu, reuşind să mă intimideze.

— Mă doare capul, am mințit din nou, ducându-mi mâna la frunte pentru a mima o falsă durere. Cred că e din cauza vremii, am adăugat serioasă, mergând alături de el.

Mia era toată un zâmbet, iar Christian împărtășea aceaşi stare cu frumoasa brunetă. M-am aşezat pe un scaun la întâmplare, aşteptând ca bruneta să mă servească cu faimoasa ei supă de pui. Poate aşa mă mai puneam pe picioare, căci începeam să mă simt din ce în ce mai prost. Nici nu era de mirare din moment ce mi-am neglijat regimul şi pastilele pe care trebuia să le iau. N-am fost niciodată şi nici nu voi fi adepta pastilelor, până la urmă ce nu te omoară, te face mai puternic. Aşa şi în cazul meu, o slăbiciune fizică nu avea cum să mă doboare aşa de uşor.

— Arată bine, am exclamat voioasă în timp ce mi-am pregătit lingura pentru a trece la atac. Mia chicotea la propriu de fericire şi nu se sfia să îi arate asta lui Christian. Erau drăguți şi timizi, mai ales că se ştiau dinainte. După părerea mea se potrivea de minune, doar că de data aceasta nu mă mai gândeam să fac ceva în privința asta.