Căutând-o pe Julieta

Capitolul 13

Hei, lume! Ce faceți? Eu tocmai am terminat capitolul de scris si sper să vă placa. Nu uitati sa îmi lăsați păreri despre ce s-a intamplat in capitolul acesta. Eu sunt aici să răspund.

~~~

       — Scumpo, eşti acasă? am auzit o voce binecunoscută strigând din sufragerie. Huh, şi eu care speram să mă pot bucura de o duminică liniştită.

      Nu m-am grăbit să întreb pentru că aveam de făcut alte lucruri precum: ascunde-ți toate chipsurile sub pat, fă-ți patul în timp record, îmbracă-te în ceva decent - nu că aş fi purtat ceva nepotrivit - şi aranjează-ți părul.

       Tocmai când mă chinuiam să îmi trag pantalonii pe mine, a intrat cine altcineva decât Richard. I-am aruncat o privire încruntată, însă când l-am văzut făcându-mi semn să tac, am ştiut că ceva nu e înregulă.

      Îmbracă-te mai repede, şopti din spatele meu agitat. Probabil i-aş fi răspuns într-un mod obraznic dacă n-aş fi ştiut că mama s-a gândit să mai vină pe la mine pe neaşteptate.

       Cine a venit? am reuşit să murmur în timp ce mă chinuiam să trag un tricou pe mine.

       — Ai tăi, spuse scurt ajutându-mă să mă îmbrac. Comportă-te ca şi cum nu ne-am fi certat, ceru serios prinzându-mi mâinile în ale lui, gest pe care l-am considerat nepotrivit.

       — De ce să fac asta, Richard? Odată vor afla şi ei, că e acum sau că va fi în viitor, tot aia e, scumpule! l-am ironizat răutăcioasă continuând să-l privesc.

       — Ascultă-mă, Julie! spuse disperat, eliminând distanța dintre noi. Tatăl tău are probleme de sănătate, tu ştii asta, însă continui să faci cum vrei tu fără să îți pese de ce spun ceilalți. Hai să ne purtăm amândoi ca nişte oameni maturi şi să rezolvăm toată neînțelegerea asta într-un mod plăcut pentru amândoi. Bine? mă întrebă cu aceaşi curiozitate, fixându-mă cu privirea.

       Trebuia să iau o decizie, ce-i drept, nu prea importantă. Într-adevăr, tata avea probleme de sănătate şi asta îl făcea cam instabil, iar dacă aş fi venit eu cu marea veste, probabil aş fi înrăutățit totul.

       — Bine, am cedat eu oftând greoi. L-am simțit relaxându-se şi totodată, făcându-şi curaj să mă cuprindă mai bine în îmbrățişare.

       — Te iubesc! spuse încrezător, sărutându-mi buzele scurt. Gestul lui m-a luat prin surprindere, însă impactul fusese mult mai intens deoarece am simțit cum mă trădez pe mine. În același timp, mintea îmi spunea că am făcut ceea ce trebuia şi poate chiar era aşa. De un lucru eram sigură, rațiunea şi sentimentele nu conlucrau de data asta şi niciuna nu părea a fi de partea mea.

       M-am trezit urmându-l spre living, în tot acest timp ținându-mi mâna strâns în a lui. Nu ştiam ce era cu mine în momentul ăsta, însă toate convingerile mele în legătură cu Richard s-au dus pe apa sâmbetei.

       Mi-am ridicat ochii de pe suprafața parchetului, dând cu ochii de cele mai dragi persoane din viața mea. Deşi nu ne vedeam prea des, mama şi tata aveau grijă să îmi facă vizite surprize destul de des. Îşi alegeau momentele ,,potrivite", atunci când aveam dezordine în cameră, când lăsam vasele în chiuvetă, însă nu am avut niciodată probleme de comunicare. Le-aş fi spus orice îşi doreau, însă ei nu erau tipul de părinți pe care să îi intereseze orice lucru mărunt.

       — Scumpa mea! exclamă mama, trăgându-mă într-o îmbrățişare călduroasă. Mi-a fost aşa de dor de tine, murmură în părul meu.