Căutând-o pe Julieta

Capitolul 22

— Mă dor picioarele îngrozitor, am exclamat odată ce am intrat în maşină. Am descălțat sandalele fără să mai aştept şi le-am aşezat undeva lângă bancheta din spate unde dormea dus Edy.

I-am aranjat câteva şuvițe de păr care îi cădeau pe frunte după care m-am întors înapoi la locul meu. Dylan era concentrat la condus deoarece drumul era uşor aglomerat odată cu terminarea petrecerii.

Eu, Dylan şi Edy am cântat colinde şi am dansat toată noaptea. Moşul n-a întârziat să apară, iar Edy a primit multe dulciuri şi jucării.

— Îți voi masa tălpile când ajungem, a spus absent Dylan, accelerând destul de tare.

— Nu-i nevoie. Cred că îmi voi reveni după ce dorm, Dylan, i-am răspuns, lăsându-mi capul pe spate. A fost trist toată seara şi sunt sigură că a fost din vina mea, însă nu pot să complic lucrurile cu prezența mea între Dylan şi Giselle. Însă nici nu pot sta departe de ei doi, darămite să îi mai şi văd supărați din cauza mea. Poate ar trebui să mă gândesc serios la ce am de făcut pentru că nu pot să mă joc la nesfârşit cu răbdarea lui Dylan.

— Mă refuzi din nou, a concluzionat, întorcându-şi capul spre mine în timp ce eu am oftat uşor.

— Ştiu cât de obosit eşti şi nu vreau să te mai îngreunez şi cu asta, i-am replicat, uitându-mă în ochii lui. Mi-am aşezat mâna peste a lui, surprinzându-l sper că plăcut. Cert era că în preajma lui mă pierdeam total.

— Vreau să vorbim când ajungem, m-a informat, trecându-şi degetele printre ale mele pentru a nu ştiu câta oară în seara asta. Şi tot de atâtea ori simțeam senzații ciudate cuprinzându-mi întreg corpul.

Gândul că voia să mai poarte o discuție cu mine mă făcea să mă îngrijorez din nou, ştiam că de data asta nu mai scăpam de a da un răspuns clar.

În câteva minute am ajuns în fața micii pensiuni la care ne-am cazat doar noi, după care l-am dus pe Edy la culcare. Micuțul adormise în maşină pentru că era obosit de la atâtea ore de mers cu maşina.

Aşa cum îmi spuse înainte, Dylan mă aştepta în living să vorbim. Scăpase de sacou, iar cămaşa îi era desfăcută până la mijlocul abdomenului semn că era mai relaxat acum. Clar voia să mă înnebunească cu prezența lui total năucitoare.

Mi-am luat şi eu rochia în mâini pentru a putea păşi mai bine, oprindu-mă în fața lui. Inima mi-a stat în loc, analizând cât de frumos poate fi Dylan. Ochii lui erau singurii care arătau cât de supărat e, iar eu speram că am să reuşesc să îl împac chiar dacă nu pentru multă vreme.

— Nu ştiu ce crezi despre Giselle şi toată treaba mea cu ea, Julie, dar vreau să te asigur că totul s-a terminat odată cu toate greşelile pe care le-a comis, a spus cu o voce joasă, uşor răguşită şi obosită în timp ce şi-a trecut o mână prin păr.

— Totul e în regulă, i-am răspuns, îmbrățişându-l pe neaşteptate. Şi-a aşezat mâinile pe spatele meu dezgolit, plimbându-şi degetele uşor cu mişcări circule. Declanşa zeci de fiori înăuntrul meu.

Mi-am dus mâinile după gâtul lui, lăsându-mi capul pe unul dintre umeri. Emana o căldură plăcută, iar parfumul lui mă înnebunea cu totul.

— Eşti atât de frumoasă, mi-a şoptit la ureche, având grijă să îmi atingă lobul urechii cu buzele lui fierbinți, încât să tremur aproape. Ador să îți ating spatele, a continuat în aceaşi manieră, plasând un sărut pe umeri şi urcând cu un altul pe gât.