Căutând-o pe Julieta

Capitolul 6

       — Ce romantic! De când aşteptam scena asta! Nu-i aşa că sunt romantici? întrebă Lisa imperceptibil. Mă întrebam de ce vorbește atât de încet?

       — Nu pot să cred că iar ai adormit, Julie. Eşti culmea, continuă să îmi reproșeze în timp ce mă chinuiam să țin ochii deschişi. Am adormit puțin, recunosc, dar am avut motivele mele.

       — Sunt obosită, ce vrei de la mine? i-am reproşat aşezându-mă mai bine în scaun. Eram sigură că am atras atenția câtorva persoane, dar nu-mi păsa. E cel mai oribil mod în care poți petrece o după aliază de duminică. Un cinema, un film siropos şi o prietenă enervantă, rețetă garantată pentru un somn adânc şi relaxat.

       — Ai ratat tot ce era mai bun, primul sărut, prima îmbrățișare, prima noap...

       — Nu vreau să te aud, i-am răspuns enervată ducându-mi mâinile la urechi.

       Îşi ridică şi ea mâinile în semn de apărare până când ne-am trezit că un domn țipa la noi că îi deranjam pe ceilalți. Bine că nu ne-au dat afară, că ne-am fi făcut de rușine.

       Douăzeci de minute mai târziu căscam din nou, câteva scene prea deochiate mă făceau s-o iau razna, şi nu în sensul bun. Mai bine m-aş fi uitat la ceva horror decât la aşa ceva, aş fi avut coșmaruri o săptămână,  dar n-aş fi fost şocată de actorii deochiați.

       — Aminteşte-mi data viitoare să te întreb în caz că mergem la cinema, i-am reproşat nervoasă.

       — Maica Julieta. Eu zic să te duci la biserică, singură doar cu pastorul, îmi răspunse ironică.

       — Lisa! Doar pentru că nu-mi place să văd astea, nu înseamnă că sunt o măicuță, am gesticulat nervoasă ridicându-mi tonul. Nu ştiu cum de încă mai suntem prietene pentru că de înțeles, nu o facem prea bine.

       — Data viitoare nu te mai iau nicăieri, se răsti din nou atrăgând privirile celor din apropiere.

       — Nici să nu mă iei, i-am răspuns şi eu enervată.

       — Bine! continuă deranjată.

       — Bine! am continuat şi eu.

       — Doamnelor, vă rugăm să poftiți afară până nu chem paza.

       Ne-am ridicat amândouă fără să mai comentăm până când am ajuns în holul cinematografului. Lisa îşi aranja rochia şifonată în timp ce eu mă uitam îngândurată peste câteva postere. Ne-am făcut de râs! Grozav!

       — Vezi dacă nu taci la timp, Julie! se trezise ea să îmi reproşeze.

       — Tu ai început să mă bați la cap cu filmul tău de doi lei, am răspuns neinteresată, de data asta.

       — Oricum tu nu ştii să apreciezi ce-i bun. Vreau să plec imediat de aici. Jack vine să mă ia.

       — Cine mai e şi ăsta?

       — Iubitul meu, răspunse mândră după care plecă fără să-şi ia la revedere de la mine. De asta nu ies eu cu ele, se poartă frumos cu mine atâta timp cât le fac pe plac, iar când nu sunt cum vor ele, îşi scot figurile la iveală. N-are decât să plece cu cine vrea, găsesc eu ceva cu ce să plec.

       Mi-am aşezat geanta mai bine pe umăr, pornind la drum. Soarele abia ce se pregătea să apună semn că e în jur de opt. După distanță, aveam să ajung acasă în jumătate de oră. Îmi era foame, eram şi obosită, dar parcă şi mai supărată. Poate că nu arăt asta, dar în sinea mea sufăr pentru nişte lucruri neimportante.