Căutând-o pe Julieta

Capitolul 29

— Se uită încoace, Julie. Nu crezi că ar trebui să vorbeşti cu el, mă lovi Mia pe sub masă cu piciorul în timp ce îi zâmbea drăguț lui Christian de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cred că a simțit el ceva din moment ce m-a fixat cu privirea.

— Ar trebui să ieşim cu toții într-o seară, poate într-un club, sugeră Christian, uitându-se la mine în special de parcă ar fi fost nevoie de aprobare din partea mea. Ştia bine că eram de acord cu orice, însă cluburile nu erau sub nicio formă ceva ce puteam să accept, le uram cu tot sufletul meu.

— Ar fi grozav, se entuziasma Lisa, privindu-l leneşă de sub gene, zâmbind cuceritor la fiecare replică dată de Christian. Flirta din greu cu el, însă Christian era prea implicat în discuție ca să observe şi nici eu nu prea eram atentă la ce se vorbea pentru că Mia avea grijă să mă lovească la fiecare gest pe care-l făcea Dylan.

— Femeia aceea elegantă e fosta lui soție? mă întrebă discret Mia în timp ce sorbea dintr-un pahar cu suc. Pare a fi destul de rece şi distantă cu el, nu cred că ar trebui să îți faci griji pentru asta, lăsă cuvintele în aer, uitându-se neîntrerupt spre masa lor.

Mia era o adevărată scorpie când venea vorba despre urmărit bărbați şi cred că din cauza aceasta nu exista nicio urmă de îndoială de ce era încă singură şi nefericită.

— Cred că ar fi timpul să plecăm, a preluat Lisa cuvântul, părând destul de plictisită. Farmecele ei nu prea au dat rezultat, iar interesul ei față de Christian nu mai era acelaşi ca la începutul serii.

— Rămâne să mai vorbim, sări Mia în ajutorul prietenei ei, încercând să ascundă starea de spirit a Lisei.

Ne-am luat amândoi rămas bun de la ele, rămânând încă pentru puțin timp la masă pentru a ne face planuri despre zilele ce urmau.

— Poți să mergi înainte, Christian. Vin şi eu imediat, i-am spus calmă şi sigură pe mine, ştiind ce am de făcut în continuare.

— De ce? E ceva neînregulă? m-a întrebat surprins, încruntându-şi sprâncenele în semn de confuzie. S-a asigurat că nu e nimeni prin preajmă, după care s-a liniştit, sărutându-mi fruntea uşor. Te aştept în mașină, să nu stai prea mult, m-a avertizat cu o căldură plăcută în voce.

Imediat ce Christian s-a făcut nevăzut în spatele ușilor de sticlă, am tras aer în piept hotărâtă, ignorând dezamăgirea care era prezentă în interiorul meu încă din momentul în care l-am zărit pe Dylan în compania lui Giselle.

Mi-am deschis ochii ca fulgerată, întâlnind aceiaşi ochi căprui sclipitori şi o privire plină de o blândețe unică şi covârşitoare, ce mă făcea să vreau să îi sar în brațe şi să-l sărut fără să mă mai gândesc la nimic.

Totuși, voiam să discut cu el măcar puțin înainte de a-mi lăsa orgoliul să preia conducerea.

Şi-a aşezat mâinile calde pe obrajii mei, trăgându-mă mai aproape de el. M-am emoționat groaznic, ştiind că în jurul nostru se aflau o mulțime de oameni care probabil ne priveau.

— Deja mă ignori, Julie? a părut uşor dezamăgit, însă ochii lui sticloşi nu încetau să-mi cerceteze fața detaliat, făcându-mă să mă simt prost pentru felul în care am ales să-l tratez.

— De ce nu mi-ai răspuns la telefon? Aş fi înțeles că trebuie să îți faci şi datoria de tată, asta nu ar fi fost o problemă, Dylan, am preluat cuvântul, îndepărtându-i gentil degetele de pe obraji.