Căutând-o pe Julieta

Capitolul 5

       — Să asculți de mama şi să nu îi faci probleme, da? am deschis un subiect de discuție pe ultima sută de metri. Christian e încă bosumflat, dar n-am ce să-i fac. Am concluzionat cam târziu că nu sunt în stare să am grijă de el, dar e bine şi aşa.

       Era bosumflat şi nu-şi ridica nicio secundă privirea din telefon. Mă dezamăgeşte atitudinea lui de adolescent libertin, dar dacă preferă să stea cu ochii în telefon, în loc să se bucure de mine, n-am ce să îi mai reproşez. Sper ca tata să-l pună la punct aşa cum trebuie căci anul acesta e destul de important şi greu pentru el, iar tulburări de felul acesta nu îi prind bine în niciun fel.

       Am parcat pe un loc liber asigurându-mă că nu încalc vreo regulă de circulație, marea mea fobie pentru care încasez înjurături în fiecare zi. Recunosc că mai scap şi eu una când am zile proaste că doar n-oi fi îngeraş. Nu te pune cu o educatoare nervoasă în trafic, s-ar putea să te trezeşti cu vreo două dosare pline de hârtii în cap.

       — Aici îți sunt bagajele! Să fii cuminte şi să îmi spui ce mai e nou în viața ta, Christian! am încercat să conversăm, însă eu vorbeam singură. Sper că n-am atras priviri ciudate asupra mea, nu e vina mea că am parte de un frate bosumflat şi nervos.

       Singurul lucru bun pe care l-a făcut a fost să-şi care bagajele, nu puține la număr, spre locul în care trebuiau verificate. O aşteptam pe mama care ne-a anunțat că îl va lua personal pe Christian, însă parcă nu mai apărea. Mă întreb dacă blondul va vorbi într-un final cu mine sau va pleca de parcă nu m-ar cunoaște. Ştiu că am fost prea dură cu el, dar nici să-şi facă de cap pe aici nu îi mai pot permite. Toate astea trebuie să înceteze, iar eu nu pot face asta.

       — Scumpilor!

       Am auzit o voce mai mult decât cunoscută ca mai apoi s-o întâlnesc pe cea mai bună femeie din lume, mama.

       Ne-a luat pe amândoi la pieptul ei îmbrățişându-ne strâns. După atâtea zile în care i-am simțit lipsa, am avut ocazia să o văd chiar dacă pentru puțin timp. Cu siguranță ne vom revedea în iarnă când plănuiesc să mă întorc acasă la toată familia mea.

       — Ce faci, mamă? am întrebat-o zâmbind în timp ce îi ştergeam lacrimile de pe obraz. Nu semănam deloc cu ea în privința asta pentru că mă abțineam să îmi împărtășesc sentimentele cu cei din jurul meu.

       — Julie! Ce dor mi-a fost de tine, fata mea. N-am putut să nu lipsesc puțin de la muncă ca să te revăd. Am auzit că domnişorul ăsta e obraznic, de când mai exact? îl certă zâmbind cu un ton călduros pe Christian. Eram sigură că mama îl va aduce pe calea cea bună aşa cum ştie ea mai bine. E mama, ea le ştie pe toate.

       — E supărat pe mine, i-am explicat în timp ce el m-a fixat cu privirea dur.

       — Du-te şi îmbrățişeaz-o, Christian. S-ar putea să n-o mai revezi pentru câteva luni, scumpule!

       M-a îmbrățișat mai mult mecanic, dar nu m-am abținut să nu îi strivesc puțin oasele. La asta mă pricep tare bine, o fac de când eram mică, iar el era cel mai bun material de antrenament.

       — Auu! exclamă el ducându-şi mâinile la coaste. Da, el e Christian al meu.

       — Dacă asta o să le faci şi viitorilor pretendenți ai tăi, e clar. O să mori singură! continuă într-un stil răutăcios şi fără să vrea m-a lovit într-un punct sensibil. Cu siguranță că mama a văzut asta, dar m-am prefăcut că e în regulă când de fapt nu mai aveam chef de nimic.