Căutând-o pe Julieta

Capitolul 28

— Nu pot să cred că a făcut asta, am exclamat şocată, acoperindu-mi gura cu mâinile instantaneu. A avut motive? l-am întrebat, fiind încă sub efectul veştii.

— O mulțime, mi-a replicat, sprijinindu-se de biroul lui. Şi-a introdus mâinile adânc în buzunarele pantalonilor, încruntându-se vizibil semn că se gândea la ceva.

Nu credeam că Giselle va trece la asemenea fapte, mai ales că nu am mai avut nicio discuție cu ea de atunci. După părerea mea, nu greşisem cu nimic față de ea, singurul meu ghinion fiind acela că m-am aflat la locul nepotrivit şi în momentul nepotrivit.

— Uite, Julie. Te înțeleg, chiar o fac, ştiu că locuieşti singură şi că ai o mulțime de probleme, dar cu părere de rău, cred că locul tău nu mai e la grădinița asta, a expirat cuvintele cu greutate, încheind cu un oftat şi lăsându-mă şi mai dezamăgită decât eram deja.

— Dar, George... voi încerca să remediez problema, m-am bâlbâit căutând încă o şansă. Simțeam o durere imensă în piept atunci când mă gândeam că locul acesta nu avea să mai fie un al doilea cămin. Am cunoscut o mulțime de oameni minunați aici şi nu îmi era foarte uşor să renunț la toate amintirile de aici. Ştiam că avea să fie dureros, dar poate aşa a fost să fie.

— Oricât aş încerca să îți găsesc o scuză, nu pot, a spus, privindu-mă cu nişte ochi de gheață de parcă aş fi depins de el. Am avut atâtea neplăceri din cauza ta şi a neglijenței, încât cred că e mai bine să îți găsești altceva de lucru, a adăugat, accentuând şi mai tare ideea că nu am fost bună de nimic în toți aceşti ani.

— E în ordine, am spus supărată, privindu-mi pantofii. Ce puteam face altceva decât să aştept să-şi spună ultimele cuvinte.

— Dar noi doi putem rămâne prieteni, a adăugat cu un mic zâmbet, încercând să îndulcească situația. În sinea mea, am făcut o grimasă, nefiind prea încântată de propunerea lui.

— Amici, i-am dat peste nas, văzându-i zâmbetul mândru, stingându-se uşor, uşor. Eram conştientă că aveam să îl urăsc de acum încolo pentru concedierea asta, deşi era mai mult din vina mea. Eu fusesem cea neglijentă şi cu multe întârzieri la activ, însă nici el nu a fost şeful model.

— Amici, a dat palma cu mine nu înainte de a mă informa despre ultimul salariu pe care îl voi lua şi pentru alte documente pe care trebuia să le primesc de la secretariat.

Am ieşit imediat din biroul meu, simțind nevoia de aer proaspăt şi de puțină răcoare, căci temperatura înnăbuşitoare aproape că m-a stors de viață.

Mi-am lăsat corpul să se odihnească pe scaunul din dreapta şoferului în clipa în care am urcat în maşină. Am oftat de câteva ori, meditând asupra lucrurilor pe care le aveam de pus la punct.

La amestecătura pe care o trăiam în prezent, totul era neclar, iar drumul pe care trebuia să merg era încălcit şi pavat cu multe alte încercări, cărora habar nu aveam dacă le puteam face.

Am oftat greoi, lăsându-mi capul pe spate. Oficial, eram fără un loc de muncă, singură cuc într-un apartament mare, cu un bărbat de care eram îndrăgostită şi care avea un copil şi cu o fostă iubită de-a lui care ținea nu mai decât să ne facă să ne simțiți oricum, numai bine nu. Asta numesc eu: viața bate filmul.

M-am pus pe picioare abia în momentul în care câțiva copii au trecut pe lângă maşina mea, uitându-se de parcă ar fi văzut un mort. Înțelegeam că eram storcită de viață, dar nici chiar aşa oribila nu eram sau poate eram...