Căutând-o pe Julieta

Capitolul 35

N/A: Vă rog să citiți anunțul de la sfârșit.

— Eşti bine? vocea lui Christian se auzi pentru câteva secunde în ecou după care auzul îmi reveni la normal. Nu înțelegeam ce se întâmpla cu mine, mai ales că aveam nişte emoții cât China.

— Foarte bine, l-am liniștit cu zâmbetul pe buze, privind peste umărul lui pentru a da cu ochii peste Dylan care vorbea la telefon încruntat. Mai gesticula din când în când semn că era uşor îngrijorat, însă în rest comportamentul lui denota o doză mare de răbdare.

— Doar linişteşte-te, nu-ți face bine să te panichezi din orice prostie, rostise cuvintele cu o blândețe răvăşitoare în timp ce în ochii lui sclipicioşi puteam să văd o uşoară îngrijorare. Cine ar fi zis că el s-ar transforma dintr-un nepăsător într-un frate grijuliu? Eu cu siguranță nu.

— Nu am cum, Christian. Abia aştept s-o văd pe Giselle plină de încredere, păşind trufaşă în sală. Realizezi că o să îmi pierd orice putere de a mă mai încuraja, nu?

— De ce? Până la urnă, ce probe ar avea încât rezultatul să fie unul favorabil ei? Nu uita că îl îngrijorezi aiurea pe Dylan şi lui nu-i place să te vadă aşa.

— Ai dreptate, am încuviințat învinsă, privindu-l pe Dylan cum se apropia de noi. Mi-am schimbat imediat expresia facială, încât să nu dau ceva de bănuit bărbatului la care țineam cel mai mult.

— Avocatul meu m-a înştiințat că e pregătit, însă mai avem de aşteptat pentru că cea care a intentat procedura încă nu s-a deranjat să apară, îi explica Dylan lui Christian în timp ce îşi învârtea telefonul între degete. Era emoționat.

— Ar trebui să intrăm? Christian l-a întrebat încurcat, uitându-se spre mine de parcă ar fi vrut o confirmare din partea mea, gest ce i-a atras atenția lui Dylan.

Am dat din cap în semn că da moment în care Christian şi Mia au intrat în sală. Aş fi vrut să-i urmez, însă voiam să mai vorbesc cu Dylan. Trebuia să mă asigur că totul era în regulă.

— Mai poți? a râs uşor, apropiindu-se încet de mine. Şi-a adâncit mâinile în buzunarele pantalonilor în timp ce mă cerceta în amănunt cu privirea, stârnind în interiorul meu un sentiment ciudat.

— Mă ține Christian sub control, am glumit la rândul meu. Aş fi fost de mult pe jos, probabil.

— Nu-ți face griji, ne vom descurca, iubito! nu m-am putut controla prea bine, aşa că am lăsat un zâmbet larg şi sincer să-mi cuprindă întreg chipul.
Dylan s-a molipsit destul de repede, căci buzele lui rozalii au luat forma unui zâmbet sincer care s-a stins la fel de repede odată cu sunetul unor tocuri ce acaparase întreg holul.

Îmbrăcată cu o haină de blană de culoare albă şi cu o privire ce exprima superioritate şi dorință de răzbunare, Giselle se îndrepta spre noi. În urma ei, singura persoană care părea să o susțină era avocata ei, o tipă scundă şi slabă.

— Eşti pregătit? amuzamentul şi aroganța combinate în vocea ei aveau un efect care nu mă prea afecta. M-aş fi aşteptat la altceva din partea, părea genul de femeie care tace şi face, însă acum începea să-şi dezvăluie şi cealaltă parte a caracterului ei.

— Pe tine te aşteptam, o luă prin surprindere Dylan, făcându-i semn să intre.

Giselle s-a uitat pentru o ultimă dată la Dylan după care i-a făcut semn avocatei să o urmeze. Am tras aer adânc în piept, fiind pregătită să intru.

— Fii tare! Dylan mi-a şoptit la ureche nu înainte de a mă lua în brațe şi de a-mi săruta buzele scurt. Îi simțeam inima bătând tare, foarte tare,poate chiar cu o intensitate mai mare decât cea a inimii mele.