Căutând-o pe Julieta

Capitolul 2

       M-am oprit în fața uşii pentru a-mi lua aer după fuga nebună de pe holuri. Se pare că nici în dimineața asta nu m-am putut trezii cum trebuie, iar singurul vinovat este vacanța care mi-a distrus ceasul biologic.

       Încă o dată am expirat greoi după care mi-am făcut curaj şi am apăsat pe clanță. Mi-am făcut intrarea în clasă de parcă aş fi fost un hoț, iar după ce am văzut că niciunul dintre micuți nu m-a observat, am păşit cu încredere. Asta e bine, mi-am repetat de câteva zeci de ori până am ajuns la catedră.

       Mi-am lăsat geanta pe marginea scaunului păşind mai apoi spre centrul clasei unde micuții se jucau pe un covoraş frumos colorat. Şi-au mutat privirea spre mine mirați aşa că m-am aşezat şi eu lângă ei. Cred că asta e cea mai bună metodă să pun bazele unei relații puternice între mine şi copilaşi.

       — Hei, puişori. Eu sunt doamna voastră educatoare şi mă numesc Julie Smith, dar îmi puteți spune doar Julie, le-am spus zâmbitoare încercând să îi fac să fie atraşi de persoana mea chiar dacă mi s-a spus de multe ori că nu sunt potrivită pentru meseria asta.

       — Eu sunt Lucas, am ținți ani si îmi plațe să mă joc. A, si țiocolata doal că mami îmi spune că n-am voie. Să nu-i spuneți că v-am zis.

       Am început să râd automat alături de ceilalți copilaşi după care l-am tras în brațele mele sărutându-i fruntea. Am primit şi eu un pupic pe obraz roşind automat la gestul lui atât de drăguț.

       — Eu sunt Carla şi am patlu ani si jumătate, îmi place să mă joc cu păpuşiile, rosti sfioasă ascunzându-şi mânuțele la spate. Cred că e puțin timidă, dar cu mine prin preajmă sigur va deveni puțin mai vorbăreață.

       — Vino să mă îmbrățişezi, am cerut zâmbind, iar după ce am primit-o, am mai făcut cunoştiință cu vreo două fetițe tare drăguțe. Un băiețel blonduț cu ochişorii albaştri mi-a atras atenția dintre toți.

       — Pe tine cum te cheamă? l-am întrebat într-un mod cât mai frumos trăgându-l la pieptul meu.

       — Edy, aşa îmi spune tati. Şi mie îmi plațe țiocolata, dal tati spune că-mi stlic dințişolii.

       — Se pare că avem o clasă de ştrumfi cărora le place să mănânce multă ciocolată, am constatat privindu-i pe toți. Problema asta se poate rezolva, dar trebuie să învățați că mami şi tati nu vă vor răul. Pentru prima zi aş vrea să vă văd jucându-vă şi împrietenindu-vă. Dacă aveți nevoie de ceva, sunt aici şi mă puteți întreba orice, oricând, bine?

       — Da, doamna educatoale! au exclamat în cor după care au început să se joace cu tot felul de jucării. De la maşinuțe, trenulețe până la ursuleți de pluş şi păpuşele.

       M-am întors la catedră fiind hotărâtă să planific activitățile de mâine ca mai apoi să trec pe la cabinetul directorului pentru a primi aprobarea. Trebuie să dovedesc că activitățile pe care le desfăşor sunt benefice pentru copii. Reguli cam aiurite, dar George vrea să arate că grădiniță lui are cele mai bune efecte asupra generațiilor care au învățat aici.

       Timpul a trecut destul de rapid, iar câteva ore mai târziu am făcut cunoștință cu câteva mămici tare drăguțe. Lucrul acesta m-a cam pus pe gânduri pentru că eu nu îi cunosc pe toți în parte ceea ce nu e deloc normal pentru meseria mea. Ar trebui să iau legătura cât mai curând cu ei.

       — Blondo, unde fugi aşa grăbită?

       Cineva m-a prins de gulerul cămășii pe care m-am chinuit s-o calc dimineață, mă gândeam că o să pup podeau încă de când m-am dezechilibrat, dar nu a fost aşa. M-am întors speriată, iar când am văzut cine plănuise asta, nu mi-a venit să cred.