Aripi de ceară

1. Cleptomanul

Am coborât scările cât am putut de încet şi m-am strecurat pe hol, în vârful picioarelor, ca să nu fiu auzită. Mi-am strâns ochii când am văzut că uşa de la cabinetul tatei era deschisă. S-a zis cu planul meu de a trage cu urechea la ultima şedinţă de terapie a lui Harry Styles.

Mă rodea totuşi curiozitatea, şi poate cu ocazia asta reuşesc şi să îl văd. Cu probleme sau nu, e de departe cel mai arătos pacient al tatei de când practică psihologia. O parte din pacienţi îi tratează acasă, spune că reuşeşte să fie mult mai relaxat aici, şi pătrunde în mintea lor mai uşor, dar cei cu probleme mai grave îi ţine strict pentru cabinetul din oraş şi evită să îi aducă prin preajma mea. Nu că mi-ar mai fi frică de vreunul dintre ei, majoritatea sunt speriaţi de propriile umbre, depresivi până la isterie sau cu simpla nevoie de a fi ascultaţi de cineva. Harry e un caz mai special, destul de des întâlnit prin dosarele tatei, dar cel puţin problema lui nu ţine de ţipete şi crize neprevăzute de plâns sau tentative de suicid. Cleptoman, sau "degete lipicioase", aşa cum îi numeşte tata ca să nu se mai simtă de parcă ar fi contaminaţi cu o boală letală. Pe scurt, îi place să fure. Mai mult decât majoritatea dintre noi.

Însă şedinţele cu el au fost plăcute pentru tata încă de la început, acum două luni. Dovadă faptul că mai mereu îi aud râzând şi discutând ca doi prieteni, decât ca psiholog şi pacient. Aşa cum am spus, Harry nu e un pacient tipic. Are toate ţiglele pe casă. După şablonul ăsta îi cataloghez eu pe majoritatea celorlalţi care trec pragul casei ăsteia şi le lipseşte o mare parte din construcţia de la mansardă. Pasiunea lui Harry pentru furat a apărut din pură distracţie. De mic îi plăcea să şterpelească lucrurile altora şi să se amuze când îi urmărea căutând înnebuniţi. Apoi distracţia asta răutăcioasă a crescut odată cu el, iar acum o face fără să îşi dea seama. Pentru un puşti de 10 ani să şterpelească ziarul vecinei ca să se amuze, e acceptabil, dar pentru un bărbat de 23 de ani devine ruşinos şi îl poate băga în belele. Spune că pur şi simplu nu se poate abţine, când vede ceva ce îi aparţine altcuiva, vrea să îl ia. Mai ales dacă acel obiect îi place şi lui.

Nu am vorbit niciodată singură cu el, doar mă mai strecor din când în când în cabinet la sfârşitul şedinţei. Nu o fac pentru că sunt atrasă de el în genul tipic în care unei fete i se aprind călcâiele după un băiat drăguţ, am deja un iubit care mi-a furat minţile în genul ăsta. Harry mă atrage în alt fel, nu e ca restul "nebunilor" pe care i-am cunoscut până acum. În privirea lui nu e disperare, frică sau depresie, nu strigă "Ajutor, repară-mă!". Harry e atractiv prin dizabilitatea lui, îl transformă într-un exemplar rar. Iar în privirea lui e mereu o strălucire obraznică, răutăcioasă şi ademenitoare, care spune în acelaşi timp "Am un hobby periculos şi vreau să scap de el".

M-am strecurat în spatele uşii şi am tras cu ochiul cât am putut de subtil. Harry era cu spatele la mine, aşezat pe fotoliul din faţa biroului lui tata. De el trebuie să mă feresc, pentru că mă poate vedea foarte uşor, dar deocamdată e foarte atent la Harry.

- Nu uita, să simţi nevoia să furi ceva normal, important e să te poţi stăpâni. În asta constă vindecarea de cleptomanie, şi cred că noi am atins-o cu succes. Îi zâmbi tata mândru, şi nu am putut să văd reacţia lui Harry, dar sunt sigură că i-a zâmbit înapoi. Fir-ar să fie, se apropie de sfârşit.

Harry îşi aranjă sacoul şi se ridică în picioare, am rămas nemişcată, privindu-l, la fel ca întotdeauna. La cei 23 de ani ai lui, cât susţine că are, pare mult mai matur şi cu siguranţă nu se îmbracă corespunzător vârstei lui. Nu îmi amintesc să îl fi văzut vreodată altfel decât în costum. Poate o singură dată când a purtat blugi negri şi o cămaşă, şi a fost atât de sexy, încât aproape că m-am împiedicat pe scări când l-am văzut intrând în casă. Spre apărarea mea, aveam în braţe un teanc de cărţi, deşi nu ele mi-au înmuiat picioarele. Până şi Sam ştie de pasiunea pe care am făcut-o pentru sexy cleptomanul tatei, şi de asta nu aş renunţa niciodată la el oricât de atrăgător ar fi Harry. Ce relaţie poate fi mai perfectă decât cea în care să discuţi cu partenerul tău despre sexul opus şi să nu devină gelos? Iubit şi cel mai bun prieten în acelaşi timp. Bineînţeles, toate discuţiile noastre despre Harry au o tentă de amuzament, nu vorbesc serios despre cât de mult vreau să sfâşii uneori hainele de pe el. Nu... nu vreau să fac asta, glumeam. E prea mare pentru mine, oricum, şi Dumnezeu ştie de unde vine şi cu ce se ocupă, pentru că nu e din Kentucky şi tata nu îmi dă mai multe informaţii. E stresant de corect când vine vorba despre informaţiile private ale pacienţilor lui.