Alegere vinovata vol II

5

Ma doare capul îngrozitor, am dormit așa de prost. Deschid ochii si tresar speriata, asta nu e camera mea. Mâinile si picioarele îmi sunt legate de pat, iar eu sunt doar in lenjerie. Rochia îmi este azvârlita pe jos. Pe funia de la mâini vad sânge semn ca mi-au cauzat răni. Analizez camera, nu mai e nimeni cu mine, dar cum am ajuns aici nu am simțit nimic. Ultima oara eram legata de un scaun si zăceam pe jos. Ușa se deschide si intra Cătălin.

- De ce m-ai legat? Tip in gura mare.

- M-ai încet prințesa ca te aud, si te-am legat sa nu pleci.

- Da-mi drumul nu vezi ca m-am rănit, si ii fac semn cu capul înspre mâini.

- Oh! Îmi pare rău, si se apropie si mă dezleagă.

- E mai bine așa, si mă uit la încheieturile sângerânde.

- Ia asta si îmbrăcate, si îmi arunca o rochie.

- Mulțumesc, si încerc sa mă îmbrac dar mâinile îmi dau de furca, Cătălin se apropie si mă ajuta.

- Haide jos, am luat o trusa de prim ajutor.

Îl urmez pana jos si mă izbește un miros de mâncare. A cumpărat pizza se pare, stomacul meu face protest.

- După ce te bandajez o sa mâncam, si mă aseaza pe scaun.

Îmi dezinfectează rana cu ceva care mă ustura al naibii de tare, apoi mă da cu o crema si mă bandajează. Apoi face același lucru si la picioare. Asta e vechiul Cătălin pe care li știu eu, grijuliu si atent nu măgar si idiot.

Observ ca nu mai am inelul de logodna, oare l-am pierdut?

- Ti-am aruncat eu prostia aia de inel, îmi spune.

Prefer sa nu comentez dar chiar îmi plăcea inelul ala, era singurul lucru ce îmi rămăsese de la Alex.

După ce termina cu mine aduce o pizza mare si începem amândoi sa mâncam, se uita prea des la mine si nu îmi place. Terminam de mâncat si vreau sa spăl vasele.

- Ce faci? Si îmi ia farfuria din mana.

- Spăl vasele, si ii arat spre chiuveta.

- Nu! O sa le spăl eu, tu stai jos.

- Dar...

- Am zis sa stai jos, sau intre timp ai surzit.

Ma așez pe scaun fără sa comentez si mă uit la el. Nu e prima oara când îl vad ca face asta, dar mă surprinde, pana acum a fost violent si acum se comporta ca si cum nu sar fi întâmplat nimic.

- O sa trebuiască sa plecam mâine de aici, îmi spune.

- De ce? Îl întreb făcând ochii mari.

- Nu putem sta mult timp intr-un loc, si se întoarce cu fata la mine. Se pare ca s-a reîntors la noul Cătălin.

- Am înțeles, unde mergem?

- Tu crezi ca o sa iți zic? Nici vorba prințesa, si mă apuca de mana ridicându-mă de pe scaun.

- Auu! Tip si cad in genunchi începând sa plâng. Bandajul se înroșește si el vede asta.

- Îmi pare rău, am uitat, si se apuca sa îmi pună altul. Ma ustura ca dracul acum ca sângerează mai tare.

- De ce îmi faci asta? Îl întreb printre lacrimi.

- Pentru ca așa vreau.

- Tu ai vrut asta, de ce nu mă lași sa fiu fericita? Si mă uit in continuare la încheietura.

- Pentru ca nici eu nu sunt fericit, si încheie subiectul, acum la somn avem nevoie de odihna.

Îl urmez in camera unde m-am trezit, patul e dublu doar nu doarme cu mine.

- Te rog nu mă m-ai lega, promit ca nu fug.

- O sa dorm cu tine ca sa fiu sigur.

Ne așezam amândoi in pat si își pune telefonul pe noptiera.

- Ma duc pana la baie, ii spun.

- Nu ai cum sa sari pe geam, ușile sunt închise iar geamurile sunt bătute in cuie.

- Vreau doar la baie, nu pot sari geamul si ii arat mâinile.

- Vrei sa te ajut? Si rânjește.

- Nu mă descurc, si trântesc ușa de la baie.

Telefonul ala e ultima mea salvare, dar cum as putea sa îl iau. Ma spăl pe fata cu grija sa nu ud bandajul si mă întorc in camera.

De o jumătate de ora aștept sa adoarmă dar el se uita la luna. Ma zvârcolesc in pat, si îmi este foarte cald iar geamurile sunt ca si inexistente. După ceva timp ii aud respirația regulata, mă uit la el si într-adevăr a adormit. Ma dau încet jos din pat si ii iau telefonul, mă îndrept spre baie când calc pe o scândura care scârțâie, inima mi se urca in gat si întorc capul. Încă doarme se pare ca nu a auzit. Intru in baie si mă gândesc sa sun la politie dar ar fi degeaba le-ar lua mult timp sa înțeleagă așa ca formez numărul singurei persoane capabile sa reacționeze. De ce nu răspunde o data.

- Alo? Îl aud răspunzând cu o voce ciudata.

- Alex sunt eu...

- De ce m-ai sunat? Ma întreabă.

- Am fost răpi...

- Tarfa! Credeai ca nu te aud, si îmi ia telefonul din mana si îl arunca pe jos.

- Nu! Te rog, si îmi apar fata.

Se repede la mine, mă trage de par si îmi ridica capul, îmi da o palma, aproape cad pe jos dar mă țin de chiuveta.

- O sa vezi tu de ce sunt in stare, si îmi da o alta palma, apoi mă ia de mana si mă trântește in pat.

- Nu!! Si închid ochii.

"\\"

Multumesc pentru cuvintele spuse azi, eu v-am avertizat de ce urmeaza da nu va faceti griji. Multumesc pentru voturi.

Stiu ca povestea a luat alta intorsatura dar cartea are nevoie de o doza de adrenalina, sunt curioasa sa vad ce comentari lasati.

Va pupacesc :*:*:*