Alegere vinovata vol II

14

  Pe drumul de întoarcere nu mă pot gândi la altceva decât la Andreea. Știu ca trăiește si ca e bine, dar doar atât. Am nevoie sa o țin in brațe sa ii spun ca o iubesc. Noroc ca Marcel e in fata mea ca altfel m-as pierde in gânduri si m-as rătăci.

Când am văzut ca pune teancul de bani pe masa si cere o arma nu știam cum sa reacționez, sa fiu furios ca m-a urmărit sau bucuros ca o sa mă ajute, asab ca am ales sa lucram in echipa si sa o aducem acasă.

Ne dam jos din mașini si intram in casa, stăteau toți pe canapea si așteptau, Gabriela când ne-a văzut sa ridicat si i-a dat o palma lui Marcel.

- Sa nu îmi mai faci asta niciodată prostule, si ii sare in gat.

- Da ce puteam sa fac, si o strânge si el in brațe.

- E bine ca v-ați întors, ne spune Maria.

Ma uit la Marcel si el la mine, știu ca e de datoria mea sa le spun dar nu știu cum vor reacționa la vestea asta.

- O sa plecam in căutarea ei, le spun fără sa mă uit la ei.

- Ce vrei sa zici cu asta? Ma întreabă George.

- Nu mai suport, politia nu face nimic așa ca ne-am hotărât sa acționam noi.

- Stai! Care noi? Ma întreabă Gabriela.

- O sa îl ajut si eu, ii spune Marcel.

Se holbează la noi si nimeni nu spune nimic, daca ei nu sunt de acord Marcel nu poate veni dar pe mine nu mă poate oprii nimeni sa îmi găsesc fericirea. Gabriela se apropie de mine si mă apuca de bluza.

- Sa nu va întoarceți fără ea, s-a înțeles? Si mă i-a in brațe. Rămân uimit de atitudinea ei si o înconjor cu brațele.

- Hei! Gata ca sunt gelos, si toți începem sa radem.

- Când plecați? Ne întreabă Maria.

- Maine dimineața, le spun.

- O sa va facem o ultima masa gătita.

Pleacă cu Gabriela in bucătărie si ne lasă pe noi trei, George se uita suspicios la noi.

- Nu știu de unde ați făcut rost de alea dar aveți grija.

Căscam gura la el, avem armele legate la glezne. Nici nu se observa, le-am așezat prea bine.

- Închideți gurile, aveți noroc ca fetele nu le-au văzut ca altfel nu va mai lăsau.

- Dar cum? Nici nu se vad, si încă mă holbez la el.

- Sunt înconjurat de paznici înarmați la munca si știu cum sta treaba, se apropie si mă bate pe umăr.

- Nu o sa le folosim daca nu v-a fi nevoie, îl asigur.

- Daca idiotul ala s-a atins de ea...omorâți-l.

Ma uit la el si îmi dau seama ca daca ar fi fost tânăr ar fi plecat in căutarea ei din prima zi, sclipirea din ochii pare ucigașa iar daca nu l-as cunoaște as ști ca e capabil sa ucidă pentru fetele lui.

- Sa speram ca nu v-a fi nevoie, intervine Marcel.

Gabriela vine si ne cheamă la masa care sa desfășoară in prea multa liniște.

- Aveți grija, ne spune Gabriela spărgând liniștea.

- O sa avem, va promit, le fac jurământul tuturor. Dar daca o sa îl am in fata ochilor nu o sa mă pot abține, îmi spun in gând.

- Unde o sa stați? Ne întreabă Maria.

- La hoteluri sau oriunde găsim, daca va fi nevoie o sa dormim si sub cerul liber sau in mașina.

- O sa va dam si noi o suma de bani sa aveți la voi, ne spune George.

- O sa ne luam cash si carduri dar nu am nevoie de bani, e viitoarea mea soție si e de datoria mea sa o găsesc.

- Atunci, sa aveți grija, ne spune.

Ne ridicam de la masa si ne ducem fiecare in camera lui. Îmi scot o geanta si îndes câteva haine si lucruri de care am nevoie. Iau poza de pe noptiera cu noi doi si o pun deasupra.

Fac un dus lung si am pun in pat, luna e acoperita de norii si in camera e prea întuneric.

Închid ochii si aștept sa mă cuprindă somnul.

„ Ajungem la casa părăsita, ușa e încuiata așa ca o dărâm cu piciorul, căutam peste tot. Apoi îmi aduc aminte de camera de la etaj unde era pata de sânge. Alerg rapid pe scări si îl vad pe Marcel in dreptul ușii, îl dau la o parte si scena pe care o vad in fata ochilor mă face sa turbez.

Andreea era pe jos într-o balta de sânge, avea tăieturi adânci pe tot corpul si o poziție nefireasca. Brusc apare lângă fereastra...o fantoma cu o rochie roșie. Chipul ei e alb si e plânsa.

- Ai ajuns prea târziu, îmi spune cu o voce prea puternica pentru urechile mele."

- Nuu! Ma frec la ochii si mă uit la fereastra, sunt singur in camera, coșmarul îmi da de gândit, fantoma semăna prea bine cu ea.

Ma zvârcolesc tot restul nopții si adorm aproape de răsăritul soarelui.

"\\"

Imi este asa de rau ca ma mir ca am scris in seara asta. La Destin nu pun ca nu am chef sa scriu, nici nu pot sa gandesc. 

Sper sa va placa si iertati-ma daca sunt greseli dar de la raceala nu pot sa editez. Abia imi mai tin ochii deschisi.

Ce parere aveti de reactia lui George? Daca era tanar ar fi plecat fara sa se gandeasca dupa fata lui.

Va pup de nu va vedeti.

P.S nu uitati de steluta :))