Alegere vinovata vol II

31

Aproape tot drumul spre casa am dormit, mă trezeam doar sa îl strâng mai tare pe Alex in brațe si pentru a-l săruta. In avion m-a urcat in brațe așa ca nici nu îmi aduc aminte când am decolat doar când am aterizat m-am trezit de la zgâlțâiala provocata de contactul cu solul. De la București pana la Galați m-am foit tot timpul pana când am dormit.

- Andreea trezește-te, îl aud pe Alex si mă sărută pe obraz.

- Ce e? Șoptesc.

- Am ajuns scumpa mea soție.

- Unde? Si mă trezesc de-a binelea.

Ma uit pe geamul mașini si îmi vad casa. Ma ciupesc sa vad ca nu visez...dar intr-adevăr sunt înapoi. Ii fac semn sa iasă mai repede, pun picioarele pe pământ si alerg pana la ușa. Pun mana pe clanță si o deschisa, norocul meu ca nu e încuiata. O vad pe mama, sta si plânge pe canapea cu Gabriela si tata alături. Mi se frânge inima când știu cat a suferit.

- Mama! O vad ca se ridica apoi vad socul pe fata lor produs de sarcina mea. Din doi pași ajung in brațele ei.

- Copila mea, si începem sa plângem si sa plângem. Ni se alătură si tata si sora mea. Ii strâng pe toți in brațe. Nu pot descrie tot ceea ce simt, mă bucur atât de tare ca sunt acasă si ca părinți mei sunt bine.

- Andreea liniștește-te, nu e bine sa plângi in starea ta, îmi spune Alex.

- Ai dreptate, si mă șterg la ochii.

Ma uit mai bine in camera si atunci o vad pe femeia care mi-a salvat viața...

- Izabela, mă apropii de ea si o iau in brațe.

- Of fetița mea, ce mă bucur ca sunteți bine, si mă săruta pe frunte.

- Datorita ție suntem bine, mereu ai știut ca sunt gravida.

- Da am știut dar am vrut sa descoperi tu.

- Nu eram in apele mele si am aflat după o perioada.

- Andreea, e a lui? O aud pe mama.

- Nu mama, sunt gravida in șapte luni așa ca fetele sunt ale lui Alex, si ii zâmbesc.

- Fetele! Tipa mama si o vad ca se albește.

- Da o sa am gemene mama, si îmi mângâi abdomenul.

- Felicitării! Tipa sormea si mă îmbrățișează.

Tata mă i-a in brațe si mă pupa si el pe creștet, mama începe sa plângă de fericire iar Izabela este si ea confuza. Ușa se trântește si îl vad pe Sergiu si pe soția lui.

- Andreea! Si vine imediat si mă cuprinde cu brațele. Ma bucur ca ești bine si tu si copii.

- Știai? Îl întreb socata.

- Da, am primit o poza dar nu am spus nimănui.

Le fac semn la toți sa se așeze la masa din bucătărie si încep sa le povestesc tot prin ce am trecut. Cum am fost răpită, bătuta si chiar si violata. Nu am vrut sa le ascund nimic părinților mei si lui Alex. Le-am spus cum își schimba comportamentul, de la rău la bun si invers, cum încerca sa mă recucerească si apoi mă bătea pana mă învinețea, lacrimile îmi curgeau dar nu am vrut sa le opresc. Si ei plângeau o data cu mine si sufereau, le vedeam cum li se schimba starea la cele auzite de la mine.

- Nemernicul naibii! Daca îl prind îl castrez, spune tata.

- Nu mai ai cum tata, s-a aruncat într-o prăpastie, e mort.

- Merita pentru ce ti-a făcut.

- Nu merita nimeni sa moara, nu am vrut pentru ca începuse sa se comporte iubitor.

- Cred ca e timpul sa dormi, mai povestiți mâine.

Alex mă i-a in brațe si mă duce in camera apoi ii da pe toți afara si mă ajuta sa mă dezbrac. Cum nu aveam nici o pijama care sa îmi vina am luat unul din tricourile lui, apoi m-am așezat in brațele lui.

Ii analizez chipul si vad ca îl deranjează ceva.

- S-a întâmplat ceva? Si mă sprijin in cot.

- Nu draga mea, acum dormi.

- Vad pe fata ta ca te îngrijorează ceva dragule, si ii mângâi un obraz.

- Chiar nu am nimic iubit-o, faptul ca nu se uita in ochii mei mă face sa cred ca minte.

- E vorba despre copii, crezi ca nu sunt ai tai?

- Of! Da asta mă macină dar simt ca sunt ale mele si am încredere in tine, doar ca nu m-am obișnuit cu ideea de a fi tătic si mai ales la doua fete.

- Pot sa fac un test de ADN pana la urma. Ti-am zis ca sunt gemene identice?

- Dumnezeule, si începe sa rada.

- V-a fi o provocare pentru noi dar vreau sa ști ca te voi iubi întotdeauna, si îl sărut pe buze.

- Pai mai avem trei luni ca sa ne pregătim pentru micuțe.

Ma cuibăresc mai bine in brațele lui si pentru prima data in ultimele șase luni am un somn liniștit fără coșmaruri si fără sa mă trezesc in mijlocul nopți transpirata.

Ce bine e acasă...