Alegere vinovata vol II

9

  Razele soarelui intra pe fereastra...in ciuda faptului ca am fost violata somnul meu a fost liniștit. Ma întorc cu fata spre ușa apoi vad acel obiect pe perna mea...un trandafir albastru. Ma holbez la el o vreme apoi îl iau si îl arunc in ușă.

- Te urăsc! Tip tare încât sa audă oriunde ar fi.

Nici nu îmi e mare mirarea când ușa se deschide cinci minute mai târziu si îl vad pe vechiul Cătălin intrând. Realizez ca sunt goala atunci când vad ca se uita prea insistent la mine, mă dau jos si îmi învelesc corpul in cearșaful pe care l-am aruncat aseară.

- Ce vrei? Si mă dau un pas înapoi

- Ti-am adus micul dejun, si observ ca tine o tava in mâini.

- Nu îmi este foame.

- Vreau sa îmi cer scuze, si înaintează către mine si lasă tava pe pat.

- Stai acolo! Ma dau înapoi pana când simt peretele si răceala lui.

- Andreea, nu am vrut si îmi pare rău. Când am văzut ca l-ai sunat am înnebunit, si se apropie pana e la un pas in fata mea, întinde mana si îmi atinge obrazul vânat.

- Nu!! Pleacă, nu mă atinge, si cad in genunchi la picioarele lui. Acum simt o durerea ce îmi secera corpul, durerea o resimt intre picioare.

- Ești bine? Si se aseaza lângă mine.

Nu pot vorbi sau respira, durerea este prea mare, îmi ridic capul apoi vad ca si el e in stare de soc.

- Îți curge sânge, si vad ca se uita la cearșaful ce mă acoperă.

Ma uit si eu si încep sa tip...am hemoragie.

- Respira, ești alba ca varul. Ma ia in brațe stil mireasa si iese afara cu mine, mă baga in mașina si pornește.

- Ce mi-ai făcut nenorocitule? Si încerc sa respir pe gura.

- Imi pare rău bine, ramai cu mine bine, sa nu închizi ochii...

Țipetele lui deveneau șoapte, privirea mi se întuneca si cad într-un întuneric profund.

După doua ore

Deschid ochii si vad ca sunt într-o camera necunoscuta. Încerc sa mă ridic dar o femeie mă împiedica.

- Nu te mișca încă, iți trebuie multa odihna. Ai pierdut mult sânge draga mea.

- Cine ești? O întreb.

- Numele meu e Isabela, sunt asistenta si o veche prietena a lui Cătălin.

- Ma bucur ca te-ai trezit iubit-o, ii aud glasul de la fereastra.

- De ce am avut hemoragie? O întreb.

- Nu iți amintești? Si se holbează la mine.

- Noaptea trecuta am...

- Ai căzut pe scări, mă completează el. Isabela te rog lasă-ne singuri.

O vad pe femeie ca se conformează si pe Cătălin cum se apropie de pat.

- Daca scoți vreun cuvânt din ce s-a întâmplat...te omor cu mana mea ai înțeles?

- Ddd...ddda, nu pot sa cred, ar fi in stare sa mă omoare?

- Fii fetită ascultătoare si o sa ne înțelegem de minune, se apleacă si mă săruta pe buze.

- Te rog, du-mă acasă, părinți mei își fac griji, iar buzele încep sa îmi tremure.

- Nu o sa ii mai vezi niciodată prințesa, acum odihnește-te, o sa plecam in curând.

- Unde? Il întreb.

- Surpriza, daca ai răbdare o sa vezi.

- Te urăsc, si simt ca mă ia somnul.

- O sa mă iubești...in curând...

Nu ii mai aud ultimele cuvinte si cad intr-un somn adânc.

A doua zi

Deschid ochii si o vad pe Isabela aplecata deasupra mea.

- Buna dimineața! Cum te simți? Ma întreabă cu zâmbetul pe buze.

- Mai bine, nu mai simt durerea dintre picioare.

- Ar trebui sa fii mai atenta, puteai sa îți rupi gatul.

- Dar nu am... Îmi amintesc vorbele lui Cătălin si mă cuprinde frica, o sa păstrez tăcerea.

- Nu ai ce? Si îmi cercetează fata.

- Nu am apucat sa...mă prind de balustrada, mă împiedicasem in cearșaf, si îmi întorc privirea.

- Sa ai grija data viitoare, si ia-ti un halat, apoi o vad ca se înroșește.

Daca ar ști adevăratul motiv nu cred ca s-ar mai înroșii...poate doar din cauza furiei.

- Ti-am adus putina supa de pui, trebuie sa te pui pe picioare repede, si îmi pune castronul in mana.

- Mulțumesc, i-au o lingura si constat ca e chiar buna. Termin tot castronul dar foamea nu îmi este potolita si îmi este rușine sa mai cer.

- M-ai vrei unul?

- Daca nu e un deranj prea mare, si părăsește camera.

Îmi este atât de dor de Alex, am un gol mare in inima. Vreau măcar sa ii aud glasul sa știu ca e bine si ca nu face lucruri pripite. Familia mea...sper sa fie bine si sa mă caute. Aud ușa deschizând-se si îl vad pe nemernic cu castronul in mana, brusc foamea mea a dispărut.

"\\"

Inca un capitol...sper sa va placa cu toate ca e plin de evenimente cam neplacute.

Vreau sa stiu ce parere aveti despre dubla personalitate a lui Catalin. Trecerea de la baiat bun la rau si invers.

Va pup :*:*:*

P.S Nu uitati steluta :))