Alegere vinovata vol II

22

După patru luni

Întuneric...mult întuneric. O durere insuportabila de cap, nu îmi simt corpul, ochii nu pot sa ii deschid. Cine sunt eu? Unde sunt?

De ce mereu e doar întuneric si durere? De ce uneori visez o fata cu chip de înger? Unde e in momentele astea? Ma simt așa singur, de cat timp cad in abisul negru? Simt o înțepătura apoi din nou adorm profund.

După încă trei săptămâni.

- Ar trebui sa își revină, aud o voce.

Durerea încă persista, corpul îl simt greu si brusc... îmi amintesc cine sunt. Numele meu e Alex. Dumnezeule Andreea! Accidentul! Toata viața o vad dintr-o data si mi se accentuează durerea de cap. Deschid ochii si vad, după atâta timp in întunericul ala...vad. Cineva se apleacă deasupra mea si îmi zâmbește.

- Bine ai revenit printre noi Alex, si îmi pune o lanterna in ochii.

Ma uit in camera si ii vad pe părinți mei lângă pat, socrii mei lângă iar Gabriela stătea in spatele lui Marcel care e intr-un...scaun cu rotile. Toți plâng si se uita la mine.

- Ce...s-a...întâmplat? Ii întreb cu greu.

- Fiule, ai fost in coma, îmi spune mama.

Ma uit la doctor ca hipnotizat, coma? Accidentul mi-a ruinat viața.

- De cat timp? Întreb.

- Ai fost in coma indusa timp de cinci luni, îmi spune doctorul.

- Cinci luni? Andreeaa! Exclam si mă uit la familia ei care plânge.

- Politia nu a găsit-o, nu mai știm nimic in legătura cu ea, si începe sa plângă mai tare.

- De ce cinci luni? Îl întreb pe doctor.

- Ai fost rănit foarte grav la cap, ai avut un plămân perforat de o coasta rupta. Am preferat sa inducem coma decât sa te pierdem, corpul tău avea nevoie de odihna după operați.

- Marcel? Si îl vad țintuit in scaun si simt cum îmi curg lacrimile.

- Stai liniștit ca nu sunt olog, si începe sa rada.

- Atunci de ce? Îl întreb.

- Am avut o bucata de metal intrata in picior si am fost operat. Nu am avut voie sa mă dau jos din pat de asta sunt țintuit in asta.

- Suntem bine domnule doctor?

- Da, acum sunteți bine. Peste o săptămâna veți putea pleca acasă, numai cu condiția de a sta liniștiți.

Nu comentez, știu ca in momentul in care voi ieși din spital o voi cauta, îmi voi da si viata sa o găsesc. Doamne cinci luni, atâta timp in care nimeni nu știe nimic. Daca idiotul ala a atins-o îl omor cu zile. Ușa se da de perete si intra un Sergiu răvășit.

- Am găsit-o, ne spune.

- Pe cine? Întrebam la unison.

- Aaa...te-ai trezit, si vine si îmi strânge mana

- Pe cine ai găsit? Îl întreb din nou.

- O...asistenta care...sa iți facă analize, se bâlbâie.

- Hai fi serios Sergiu, vrei sa cred mizeria asta? Ai găsit-o? Unde e?

Se uita la familia mea si a Andreei, George ii face semn sa spună si se uita toți la mine.

- E in Spania...

- Spaniaa! Tip eu.

- Da, el muncește si ea sta numai in casa. Am prieteni acolo si cineva a văzut-o intr-o seara.

Un zâmbet diabolic îmi apare pe fata...acum știu unde e. Tot ce îmi rămâne de făcut e sa o găsesc.

După o săptămâna.

Au trecut cinci luni de la accident si o săptămâna de când m-am trezit din coma, azi vom ieși din spital. Simt ca nu mai suport, asistentele se comporta prea frumos, iar mama mă dădăcește prea mult si nu mă lasă in pace. Tata e mai mult plecat, dar contează ca sunt aici. Îmi amintesc ca si ei s-au cunoscut in urma unu accident unde părinți lor au murit si ei au fost singuri supraviețuitori, si-au făcut o familie si încă se iubesc. Acum când își amintesc acea zi din viața lor sunt bucuroși ca s-au găsit cu toate ca nu mai au rude in viată.

Sunt îmbrăcat si gata sa ies din închisoarea asta, toți sunt prezenți. Marcel mi se alătura si el, in sfârșit e in picioare si nu mai e in căruț. Ieșim la aer si inspir, ce bine e sa fi treaz si liber. Ne urcam in mașini si plecam. Orașul s-a mai schimbat, parca e mai viu, plus ca e foarte frig. Iarna își face simțita prezenta, chiar daca nu ninge e ger. Ce ciudat sa mă trezesc direct in iarna.

Ajunși acasă suntem iar dădăciți, mă pun in patul ce a fost a ei, camera e neschimbata si încă pot sa ii simt parfumul. Mama îmi da o pastila si simt cum somnul mă cuprinde, mă uit la poza ei de pe noptiera, o sa te găsesc iubit-o si îmi mângâi lanțul de la gat cu inelul ei. Adorm cu poza ei in minte.

"\\"

Traiesc amandoi!! Ce credeati ca ii omor, sunt eu malefica dar nici chiar asa.

Vreau sa stiu ce parere aveti despre carte pana acum,sincer va rog.

Va ascult sfatul si o sa mai lungesc un pic dar o sa ii schimb finalul pe care il aveam in cap.

Va pup :*:*:*