Alegere vinovata vol II

8

P.O.V Alex

  Sunt un prost, cum am putut sa cred ca m-a părăsit. Am atâta încredere in ea si eu am crezut ce e mai rău. Daca idiotul ala se atinge de ea îl omor, doamne ajut-o, știu ca e puternica, țipetele care au urmat înainte sa se închidă apelul nu mi-au plăcut. Îmi duc mana la gat si ii simt inelul, o lacrima îmi cade pe obraz si o șterg repede. Cineva bate la ușa si Maria îl invita pe Sergiu înăuntru.

- Alex, sa mergem la politie, ne vor ajuta.

- Ăștia nu sunt in stare sa rezolve niște jafuri si tu vrei sa o găsească pe Andreea?

- O sa le cerem doar ajutorul, ei pot face mai multe.

- Le dau 24 de ore daca nu au nici o pista...o sa mă ocup eu.

- Hai sa mergem, ne spune George.

Ne urcam toți in doua mașini si pornim spre secția de politie, nu am încredere in gogoșari ăștia...doar atât visează, cafea si gogoși. Nu sunt in stare de nimic si așteaptă numai laude. Mașina se oprește si intram in secție. Mirosul de cafea e foarte persistent. Sergiu o ia înainte spre un birou si bate la ușa.

- Intra! Auzim un glas hotărât.

- Salut! Si își strânge mana cu polițaiul.

- Cu ce va pot ajuta? Ne întreabă.

- Am dori sa semnalam un caz de răpire, ii spun.

- O răpire? Sunteți siguri? Ne întreabă in timp ce ne analizează pe toți.

- Fata mea cea mare a fost răpita de fostul ei iubit, ii spune George.

- Luați loc va rog, si ne așezam pe scaunele din birou. Când ați văzut-o ultima data?

- Eu am văzut-o, in ziua logodnei. M-am dus sa îl anunț pe ginerele meu ca e gata. Când m-am întors nu mai era...dispăruse.

- Ați luat calcul ca nu a vrut sa se oficializeze presupusa căsătorie? O întreabă pe Maria.

- Domnule polițist ne iubim. Si eu am crezut asta la început si îmi este rușine dar...am primit un apel de la ea in care mi-a spus ca a fost răpita, apoi am auzit vocea fostului ei iubit si o plesnitura...cretinul ala a bătut-o, ii spun.

- Vom demara procedurile, am nevoie de o poza a domnișoarei si o descriere perfecta si daca aveți una si cu suspectul îl vom da in urmărire generala.

Scot o poza cu ea din portofel si i-o înmânez. Cheamă pe cineva si ii da instrucțiuni. Poate ar trebui sa am încredere, polițistul asta pare capabil.

- Vreau sa știu cu ce era îmbrăcata, mă uit la fete pentru ca eu nu am avut voie sa vad rochia.

- O rochie alba, lunga mulata pe corp. O sa va dau o fotografie pentru ca eu am făcut-o dar nu cred ca o mai poarta, sigur a fost aruncata.

- Atunci o sa dam anunț daca se găsește aceasta rochie sa fim anunțați.

- Cam cat timp estimați pana când o sa aveți o pista? Îl întreb.

- De obicei durează, depinde de răpitor. Unele cazuri durează de la o săptămâna pana la câțiva ani. Știu este mult dar aceasta persoana pare un începător si sigur o sa facă o greșeala fatala.

- Nu pot aștepta câțiva ani, o vreau acum. Trebuia sa am grija de ea, a primit anumite biletele de avertizare dar in ultimul timp încetase si am crezut ca a dispărut din viată noastră.

- Asta face orice infractor, se ascunde apoi da lovitura de gratie. Acum sa speram ca nu va face si alte lucruri mai grave, nu cred ca are profil de criminal. Din ce mi-ați spus pare sa o iubească. Acum va rog sa completați hârtiile astea si de restul ne ocupam noi.

George si Sergiu s-au ocupat de acte. Privirea mea e pe pereți si gândurile la ea, trebuie sa fac ceva sa o găsesc mai repede, nu pot aștepta atâția ani. O sa găsesc eu o cale dar nu o pot face singur. Ma uit la Marcel si vad ca si el e căzut pe gânduri, probabil ca observa ca este privit ca își întoarce fata înspre mine. E la fel de îngrijorat ca mine. Tocmai mi-am găsit aliatul perfect, asta daca va fi de acord sa mă ajute.

- Domnule o sa va rog sa ne lăsați telefonul, un coleg de a meu va încerca sa afle de unde au sunat, apoi o sa îl primiți înapoi, îmi spune.

- Sigur, bag mana in buzunar si mă uit la el, daca mă v-a suna si eu nu răspund? Il pun in mana cu o piatra pe suflet.

- O sa va contactam in caz ca avem ceva, acum va rog sa va duceți sa va odihniți e destul de târziu.

Ma uit la ceas si vad ca e zece, îl salutam pe polițist si ne îndreptam la mașini.

- Vreau sa mă lăsați acasă, le spun.

- Nici vorba, o sa te leg te pat si nu te las singur in apartament, îmi spune Gabriela.

- Vreau doar sa îmi iau schimburi, ii spun.

- Bine, doar atât apoi mergi la noi. Trebuia sa ii dau un făcăleț in cap lui Cătălin când am avut ocazia, încearcă sa facă o gluma.

Zâmbim cu toți si ne urcam in mașinii. Ajungem la apartamentul meu, dau sa ies din mașina si aud glasul cumnatei mele.

- In cinci minute daca nu ești înapoi, urc cu făcălețul.

- Nu ai nici un făcăleț aici, ii spun.

- Nu, dar am maneta de viteze, si îmi face cu ochiul.

Urc sus si mă gândesc la cumnata mea, uneori e sărita de pe fix, o si vad smulgând maneta aia si fugărindu-mă cu ea. Deschid ușa si mă izbește parfumul ei. Ma duc la noi in dormitor, iau o geanta si îmi îndes in ea lucrurile necesare. Când sa plec vad halatul ei pe scaun, îl iau si îl pun si pe el alături de hainele mele. Închid apoi cobor la mașina.

- Am crezut ca ai adormit pe scări, apoi pornește mașina.

Ajungem la ei acasă si Maria mă pune la masa. Înghit ceva ca sa nu se supere apoi mă scuz si mă urc sus. Îmi fac un dus si mă arunc in pat. Îmi amintesc de halatul ei si îl scot din geanta. Îl miros si parca ar fi acolo. Îl așez lângă mine pe perna, si mă uit pe geam. Luna e atât de frumoasa, oare se uita si ea in momentele astea? Razele lunii îmi ajung pana pe pat si adorm vegheat de ea.

"\\"

Ok, se pare ca cineva regreta. Ce credeti ca se va intampla? O va gasi politia s-au si voi credeti ca sunt niste gogosari??

Vreau sa aud si parerile voastre.

Va puup :*:*:*:*:*