Alegere vinovata vol II

30

  E însărcinata...gravida... Burtica e prea mare deci sarcina e înaintată. Sunt șocat, oare chiar vrea sa se mărite cu el? Așa de repede m-a uitat?

- Andreea? Ii spun încă cu ochii ațintiți pe burtica ei.

- Oh Alex! Si înaintează spre mine dar o prinde Cătălin.

- Nu pleci nicăieri, ii spune.

- Da-mi drumul.

- Copii sunt ai mei si nu te las sa pleci cu el, aud adevărul din gura lui si simt ca mi se face rău.

- Ești un idiot copii nu sunt ai tai.

Nu sunt ai lui? Adică sunt...sunt ai mei? Dar cum? Sunt confuz si vreau adevărul.

- Tarfa sunt copii mei.

- Sunt gravida in șapte luni dar am ascuns asta, tipa la el.

- Cătălin da-i drumul, intervine si Marcel.

- Niciodată, copii sunt ai mei si ea la fel, îmi spune.

- Ori ii dai drumul ori o sa iasă urat, ii spun.

- Tu mă ameninți? Hai sa mergem si o trage pe Andreea spre ieșirea din spate.

- Nuu! Nu merg cu tine, si o vad cum se zbate pentru a se elibera.

- O sa mi-o plătești, si atunci ridica palma si o lovește peste fata, iar in clipa următoare fuge.

- Andreea, si mă duc sa o ridic de jos, Marcel ai grija de ea, apoi ies pe ușa sa îl prind pe nemernic.

- Alex nu! O aud cum mă striga.

Fug si ies in strada si îl vad cum da coltul pe o străduța si îl urmăresc. Idiotul aleargă destul de bine dar nu ca mine. Am făcut parte din echipa de fotbal a scolii si încă mă mențin. Îl urmăresc pana intra într-o pădure.

- Cătălin! Tip după el.

- Tu crezi ca o sa mă prinzi? Ii aud răspunsul.

Continui sa alerg, mă zgârii pe fata din cauza crengilor, cred ca mi-a intrat ceva in picior dar nimic nu mă poate opri. Trebuie sa aflu motivele lui pentru ca sigur nu o iubește. Îl vad ca începe sa obosească dar pe lângă el si eu.

Ma împiedic de un buștean si cad in genunchi, dar mă ridic si încep din nou sa alerg chiar daca simt o mica durere in piciorul stâng.

De ce înaintam pădurea se rărea pana a dispărut cu totul. Cătălin a stopat si acum se uita la mine. In fata mea se întinde o prăpastie dar nu știu cat de adânca e.

- Cătălin nu face o prostie, ii spun.

- Ai grija de copii mei, si începe sa rada haotic.

- Nuu! Si fug pana la marginea prăpastiei.

Nu cred ca s-a aruncat de la așa o înălțime. Nimeni nu ar putea sa supraviețuiască unei asemenea căderi.

- Caaataaalin! Tip cu mâinile la gura.

Nimic, apa este liniștită dar nu iese nici un corp la suprafața. Probabil apa l-a tras la fund.

Nu mai are rost sa stau, sigur a murit înecat. Ma intorc si bat drumul la pas. Am alergat destul de mult si acum îmi simt corpul cum tremura. Tocmai am fost părtaș la o sinucidere. După ceva timp ajung înapoi la acea clădire si intru. O găsesc pe Andreea stand jos cu Marcel lângă ea. Când mă vede se ridica si vine la mine. O trag in brațele mele si începe sa suspine.

- Cătălin? O aud murmurând.

Nu ii răspund si revăd scena când s-a aruncat in gol. Se desprinde de mine si se uita in ochii mei.

- L-ai...omorât? Ma întreabă încet.

- Nu, nu am apucat. S-a aruncat in prăpastie înainte sa ajung eu la el.

- Nu merita sa moara.

Ma bucur sa vad ca nu plânge pentru el, pare stăpâna pe sine după ce sigur a plâns tot timpul cat am lipsit.

- Am încercat sa îl opresc pentru ca voiam lămuriri dar degeaba, a preferat sa se arunce.

- Mi-a fost așa de dor de tine, îmi spune si vad acea sclipire din ochii ieșind la suprafața.

- Te iubesc atât de mult, am crezut ca o sa mor fără prezenta ta.

- Si eu te iubesc.

Ii ridic bărbia si după atâta timp buzele noastre se contopesc, gustul ei atât de dulce...doamne ce mi-a lipsit.

- Mai sunt si alte persoane aici, îl aud pe Marcel si vad ca in sala se afla se aflau si persoanele care oficializau casatorii.

- Puteți sa ne căsătoriți? Ii întreb.

- Daca aveți actele la dumneavoastră sigur ca da.

Ma uit la ea si vad ca pare surprinsa dar apoi un mare zâmbet ii înflorește pe fata.

O iau de mâini si doamna își începe discursul.

- Cetățene Marcu Alex o iei in căsătorie pe cetățeana Mărculescu Andreea?

- Da! Spun hotărât.

- Cetățeana Mărculescu Andreea îl luați in căsătorie pe cetățeanul Marcu Alex.

- Da! Îmi spune zâmbind.

Îmi scot lanțul de la gat si scot inelul, ii iau mana si îl pun pe deget.

- Dar cum? Ma întreabă.

- L-am găsit pe covor după ce te-a răpit.

- Puteți sa va sărutați soția.

Atât îmi trebuia sa aud ca i-am si atacat buzele. In sfârșit suntem împreuna.

Completam actele necesare ne luam certificatul de căsătorie si plecam. Ne urcam in spate lăsând-l pe Marcel sa conducă.

- Te iubesc atât de mult scumpo.

- Si eu dragule...si eu...

"\\"

Capitolul il dedic tuturor celor care citesc aceasta carte chiar si celor pe care nu ii cunosc.

Gata i-am si casatorit si va anunt ca mai am doua capitole din pacate si imi este asa de greu :((

Va multumesc pentru sustinere dragilor :*:*:*:*