-Buna colega!, imi spune Jasmine atunci cand intru in camera
-Buna!, ii spun zambind. Ce faci?
-Bine... mult mai bine, imi raspunde zambind.
Ma descalt repede si ma pun in pat. Eram foarte obosita! Profesoara de matematica ne-a secat de puteri pur si simplu. Am avut doua ore una dupa alta in care am facut un fel de recapitulare pentru examenul de saptamana viitoare si pur si simplu ma simt franta. In camera era liniste, ceea ce imi dadea de inteles ca si Jasmine era obosita. Mi-e din ce in ce mai greu sa ma obisnuiesc cu programul. Dupa aproape 2 luni petrecute in Romania, in vacanta de vara, mi-am cam iesit din mana. Obosesc foarte usor si ma aleg la fiecare doua,trei zile cu o migrena insuportabila. Aproape adormisem cand imi aud telefonul sunand. Il scot din buzunar si vad ca era un numar necunoscut.
-Alo?, intreb cu o voce ragusita
-Ioana? Scuze, te-am trezit?, ma intreaba cel de la celalalt capat al firului
-Cine esti?
-Sunt Lucas. Putem te rog sa ne vedem? Chiar vreau sa vorbim...
-Lucas? De ce ma suni? De unde ai numarul meu?
-Asta nu conteaza!
-Ba da Lucas, conteza foarte tare! Uite, nu stiu ce am putea sa vorbim...
-Eu stiu! Te rog din suflet! Ne vedem intr-o ora la Oz?
-Nu! Nu ne vedem la Oz... imi pare tare rau, trebuie sa inchid. Am teme de facut, domnule profesor. Pe care chiar dumneavoastra mi le-ati dat!, ii spun si ii inchid in nas.
De ce Dumnezeu nu renunta? Astazi, dupa ora de biologie, am crezut ca am fost foarte clara, insa se pare ca trebuie sa ii repet din nou domnului profesor, partea in care nu vreau sa vorbesc cu el. Pur si simplu ma simt sufocata, il credeam un barbat mai decent, mai galant. Un barbat manierat care intelege ca relatia elev-profesor se desfasoara numai si numai in timpul programului de la colegiu, iar eu, nu vedeam sa fie intre noi altceva decat o astfel de relatie.
Ma ridic din pat si ma indrept spre dulap pentru a imi lua o pereche de pantaloni scurti gri, de treining si un tricou alb, larg si ma indrept spre baie. Tot ce aveam nevoie acum era o baie lunga, relaxanta, in care ma pot gandi la Lucas si la comportamentul lui. Chiar nu il intelegeam! Mi se parea ca actionez destul de corect... adica, da! Lucas era un barbat foarte chipes si cu adevarat inteligent dar nu stiu mai nimic despre el inafara de ce e la suprafata. Nu pot sa ma arunc pur si simplu in bratele lui. Nu totul e ca in filmele americane... Am venit aici sa invat, iar saptamana asta e una extraordinar de grea pentru mine.
Dupa o baie extrem de bine venita, m-am apucat de exercitiile pe care mi le-a dat Lucas. Maine aveam din nou biologie... de ce Dumnezeu am atatea ore de biologie? Stiam ce urma... eram sigura. Va incerca din nou sa-mi vorbeasca, iar oamenii o sa interpreteze. Deja "scumpele" mele colege de la biologie au intrat in banuieli. Chiar au intrebat-o pe Gracie daca am vreo legatura cu Lucas. Doamne! Nici macar nu am vorbit cu el, dar e clar ca acele priviri pe care mi le-a aruncat in timpul orei nu au fost sezisate doar de mine. Asta imi mai lipsea... sa se zvoneasca faptul ca am o relatie cu profesorul de biologie. Desi, sincera sa fiu ma astept la orice. Nu toti cei de aici sunt draguti asa ca Alex sau Gracie. Unii sunt artagosi si barfitori si ar face orice sa pici intr-o lumina proasta.
Dupa vreo ora am terminat totul si mi-era extrem de foame. Jasmine plecase mai devreme, tot sub pretextul ca ar vrea sa manance, cu o colega de a ei. Mi-am scos telefonul de sub un teanc de hartii pentru a il suna pe Mark.
-Alo?, se aude vocea lui
-Hei amice! Mor de foame... mergem sa mancam ceva? Nu as vrea sa merg singura.

CITEȘTI
At Least Last
RomantizmEa, studenta in al doilea an la o facultate din Paris. Venita tocmai din Bucuresti, il intalneste pe Lucas. El, absolvent de medicina. S-a nascut si a copilarit intr-un oras apropiat de Paris, in Lyon mai exact. Intamplarea face ca, intr-o oarecare...