At Least Last

Capitolul 12

Deschid usa apartamentului si ma strecor inauntru, putin inghetata. Nici nu apuc sa ma descalt bine, ca o vad pe mama care incerca sa isi puna o rochie pe ea.

-Ma inchei si pe mine, scumpo?. ma intreaba intorcandu-se cu spatele

-Dar cu ce ocazie? Ai vreo intalnire?, o intreb la randu-mi, incheindu-i fermoarul

-Oh, draga mea, imi zice chicotind, mergem la teatru. Nu mi-ai zis tu sa iau bilete?

-Ah, fir-ar! Am uitat.... Ma duc acum sa ma schimb.

      Ma indrept spre camera mea, cand o vad pe Lavinia si ea gatita de nu se mai poate.

-Cu asa doua doamne dupa mine, trebuie sa ma ridic la niste standarde, ii zic chicotind si intru in camera,

     Imi desfac geamantanul si incep sa scormonesc inauntru. Scot o fusta neagra, o camasa alba si un sacou si il abandonez, evident. Pun fusta si sacoul pe pat, iar camasa i-o dau maica-mii sa o calce, cu rugamintile de rigoare. Dupa ce imi arunca o privire ucigatoare si eu ei un zambet, ma intorc in dormitor. Intru in baie pentru a imi aplica niste rimel, putin strugurel, nimic special si pentru a imi strange parul intr-un coc. Nu orice fel de coc, din ala complicat de mi-a luat vreo 15 minute sa il fac, cu impletituri si alte porcarii din astea. Cand sunt gata, ma imbrac si imi incalt vesnicele si invechitele mele botine cu toc.  Mama era imbracata intr-o rochie rosie, mulata pe corp, pana la genunchi si un sacou negru. In picioare avea niste pantofi rosii cu toc, parul indreptat, cel mai probabil de  Lavinia, iar de machiat nu era machiata cine stie ce.  Surioara mea draga, purta o pereche de pantaloni bleumarin, o camasa alba, iar pe deasupra un pulover, tot bleumarin.  Purta la gat un colier super dubios, iar in picioare avea niste pantofi cu varful relativ ascutit.

- Ladies... le spun si le deschid usa.

-Ce fete mari am, ne spune mama cand ajungem in dreptul liftului

-Dar noi ce mama avem...

-Nu vedeti ce m-am dichisit, numai ca sa nu ziceti ca am imbatranit.

-Nu mama, stai linistita, ii spun si chicotesc scurt

Taxiul ne lasa fix in fata Teatrului National, iar noi coboram exact ca niste dive, vantul imprastiindu-ne parul in toate directiile. O apuc pe mama de brat si intram inauntru. Intram in sala unde se tine spectacolul si ne asezam pe locurile rezervate pentru noi. Privesc in jur, inspir aerul. Sala era aglomerata de lume agitata, incercand din rasputeri sa isi gaseasca locurile.  Atat femeile cat si barbatii erau extrem de chic, toata lumea fiind pregatita de o seara reusita.  Luminile din sala deveneau din ce in ce mai palide, se asternea linistea iar cortina se ridica. Sa inceapa spectacolul, zic!

*
Vineri dimineata, toate trei infofolite de nu se mai poate, cu cate un mic rucsac in spate ne ingramadeam in holul mic de la intrare. Incercand din rasputeri si imi gasesc bocancii, pe care bagam mana in foc ca i-am lasat in micul dulap de langa usa, simteam cum picioarele mi se inmoaie si sunt gata sa pic pe jos. Am reusit sa dorm decat vreo 3 ore noaptea trecuta, din cauza Laviniei, care dupa ce am ajuns acasa a avut chef de o barfa mica. Si cum are o gura cat o sura si intotdeauna isi aminteste ca vrea sa iti mai zica ceva, m-a tinut pana la 3 dimineata pe canapeaua din sufragerie. Telefonul imi suna in buzunarul vestei de has si abandonez cautarile incaltamintii pentru a raspunde. Il scot repede din vesta si privesc lung ecranul: Sophie. Imi impreunez scurt sprancenele. Din cate stiam eu, Sophie impreuna cu Monique si cu matusa si verisoara ei, saptamana asta, vizitau Italia. Stiam, mai mult ca sigur ca Sophie nu va avea timp de mine, iar telefonul ei m-a surprins.

-Hei Soph!, ii raspund incercand sa par cat de detasata si relaxata pot.

-Ce faci draga mea? Cum e acasa?