At Least Last

Capitolul 4

         Ce Dumnezeu a fost asta? Am innebunit de tot, e cert! Cum imi puteam eu inchipui ca acest om ma place? Imi continui si eu drumul incercand sa nu ma mai gandesc la asta prea mult. Cand ajung in fata clasei, intru si ma asez intr-una din banci. Eram cu adevarat ostenita... nu mai aveam chef de nimic. E vineri, deci asta inseamna ca am doua zile la dispozitie sa invat pentru nenorocitul ala de examen la chimie, care e luni. Nu aveam de gand sa fac nimic in seara asta, legat de scoala. Pur si simplu ma simteam lipsita de puteri. Voiam sa ma distrez putin! Macar o data pe luna... Am hotarat cu Alex, Gracie, Sophie si Mark sa mergem la balci inainte de a merge la cafenea. Da... la balci! Nu cred ca am mai fost la un balci de cand eram mititica si ma ducea mama. Era cea mai tare chestie pe atunci... Nu oricine se ducea la balci! Incep sa zambesc la gandul asta. Ora e aproape pe sfarsite si eu nu am inteles mai nimic. Mai aveam de suportat inca doua ore plictisitoare si dupa gata! O seara intreaga vreau sa ma detasez de toate.

           *

-Jass, mi-ai vazut botinele mele negre din piele?, o intreb pe colega mea de camera in timp ce scormoneam prin dulap

-Da! Uite-le acolo, sub pat.

Mi-am indreptat privirea spre locul indicat de Jasmine, m-am aplecat si le-am scos. Victorie!

-Ce prafuite sunt!

Le incalt repede, le sterg cu un servetel, ma imbrac cu geaca mea de piele si ies pe usa. Am ales sa port o pereche de blugi boyfriend albastri, un tricou alb si o esarfa bleumarin... nimic special. Ma intalnesc cu toti ceilalti la bancute si plecam. Mark era tare dragut, purta o pereche de blugi negri si un tricou alb pe care scria "I love pizza" si era o felie de pizza desenata si o geaca asemanatoare cu a mea. Avea parul ciufulit, dar ii statea bine, si in picioare o pereche de tenisi albi. Alex purta o pereche de blugi albastrii, un tricou negru si un hanorac tot negru peste. Alex nu pot sa spun ca era un baiat frumos, era destul de dragut. Avea parul negru, negru si ochii la fel de negrii... numai inima nu ii era neagra. Era un om foarte sufletist. Gracie purta o rochita rosie, extrem de draguta, iar parul ei blond era prins intr-un coc dezornonat. Peste rochie purta un palton scurt, negru iar in picioare avea o pereche de ghetute negre. Iar Sophie... Sophie arata cel mai bine. Fata asta era cu adevarat frumoasa! Purta o rochita neagra, cu floricele si o geaca din blugi care ii venea cam pana in talie. Avea un dres negru si o pereche de cizme tot negre. Ii statea incredibil de bine!

Am ajuns in centru, unde se tinea balciul, destul de repede. Eu am ochit indata un stand cu vata de zahar, de unde, ne-am cumparat fiecare cate una. Am facut poze si ne-am dat in carusel, a fost super distractiv. Chiar am intrat toti cinci intr-o cabina din aia de poze, de cinci ori, pentru ca fiecare a vrut sa aiba cate una. Am mancat gogosi si acadele, exact ca niste copii mici. Am observat ca Sophie s-a simtit tare bine si asta m-a bucurat enorm. Cu vreo treizeci de minute inainte de a incepe concertul de la cafenea, am plecat.

Cand am ajuns la Oz, eu si Mark am ocolit, ca de obicei pentru a intra prin spate iar ceilalti au mers spre intrarea principala. Am intrat repede in cabina si am imbracat o camasa alba, pastrandu-mi blugii albastri. Mi-am prins parul intr-un coc lejer si am iesit. M-am intalnit cu baietii si nu am mai stat la taclale, am urcat direct pe scena. Mi-am vazut prietenii la o masa apropiata, stand comod pe scaun, cu cate o bautura in fata. Insa, nu l-am vazut pe el... Dar acum ce fac? Imi doresc prezenta lui? Logic ca nu avea sa vina Ioana! Nu ai vazut cu s-a comportat in ultimile zile? Mi-am scuturat scurt capul, parca incercand sa inlatur gandurile ce imi impanzea mintea. M-am asezat, ca de obicei, pe scaunul meu, situat in mijlocul scenei si am inceput cu melodia "Slow Down" cantata de IMANY. Obisnuiam sa fredonez melodia inca de cand eram acasa. Imi place la nebunie! Aduce o emotie greu de stapanit odata cu ea. Am continuat cu alte melodii lente, fara sa stricam armonia tocmai formata din cafenea. Toata lumea era linistita, zambea, comunica. Pareau cu totii ca au o seara reusita, inclusiv prietenii mei, care nu ne-au scapat pe mine si pe Mark din priviri. Pareau foarte mandri si asta m-a bucurat.