At Least Last

Capitolul 6

-Nu imi pasa Lucas!, ii spun, tipand in continuare. Am dreptul sa fac ce vreau eu! Nu mi-ai spus niciodata ca iti doresti ceva mai mult de la mine...
-Dar asta nu inseamna ca nu imi doresc!, tipa el din nou

Ce tocmai a zis? El se linisteste putin si incepe sa se joace cu ceasul sau scump. Eu ma apropii de el si ii imi plases palma delicat pe obrazul lui, mangaindu-l. El isi intoarce fata spre mine...ce mutra suparata! Ma apropii incet de el, pana ajungem sa respiram acelasi aer. Lucas isi pozitioneaza mana pe coapsa mea, privindu-ma intens in ochi. Buzele noastre se apropie, incetul cu incetul. Momentul devine din ce in ce mai tensionat.

-Porneste!, soptesc peste buzele sale cand aproape gurile noastre se uneau si ma retrag la locul meu ca si cum nimic nu s-a intamplat nimic.

   Lucas ramane complet bulversat.  Se enerveaza, pot vedea asta. Baga cheia in contact si apasa pedala de acceleratie atat de tare incat credeam ca intram in primul copac. Ti-am facut-o domnule profesor! Zambesc malefic, privind inainte la drum. Dar ce credeai dragul meu? Ca eu uit tot ce s-a intamplat doar daca imi acorzi putina atentie? Ti-ai ales persoana gresita baietas. Din cauza vitezei, am ajuns in fata casei lui in nici zece minute. Cand masina se opreste, nu mai astept nimic. Imi pescuiesc plicul de pe bord si cand pun mana sa deschid usa, aud un "clic" semn ca s-a incuiat. Imi ridic sprancene surprinsa si ma intorc spre el. Deci asa vrei sa joci, nu? Fie.

-Lucas. Deschide!, ii spun cat de calm am putut
-Nu!, imi raspunde el ferm
-Ai de gand sa stai asa toata noaptea?
-Da!, imi raspunde la fel ca prima oara
Imi scot pantofii din picioare, imi prind parul intr-un coc lejer si ma intorc la 180 de grade, pentru a ajunge pe bancheta din spate, insa nu inainte de a ma asigura ca domnul sofer, primeste un picior peste frunte. Ma intind lenes pe bancheta, imi asez rochia in asa fel incat sa nu atarne pe jos si inchid ochii. Nu aveam de gand sa ma cert cu el, si sub nici o forma nu ma voi milogii de el. Am de gand sa ma culc exact aici, pe bancheta masinii. Nu are de cat sa ma lase aici!

-Ridica-te!, imi spune nervos

            Nici de a dracu! Raman acolo prefacandu-ma ca dorm, ba mai mult ma intorc si cu spatele la el.

-Ioana! Nu ne jucam! Ridica-te!, incepe sa tipe
Dupa ce vede ca nu mai scot o vorba, deblocheaza usile si iese. Deschide usa de la capul meu si ma trage afara, extrem de brutal. Atat iti trebuie sa ma ranesti, sa vezi ce iti fac. Ma prefac in continuare adormita, fara sa fac vreo miscare. El ma ridica peste umarul sau, vizibil enervat de comportamentul meu copilaros. Chicotesc in sinea mea de cat de irascibil e. Urca cele cinci scari de la intrare si intram in casa. Urca si scarile spre primul etaj, fara nici o problema, de parca nu ar aveam vreo 55 de kg de carat. Ceea ce ma surprinde e faptul ca trece de camera lui Sophie, mergand pana la caputul holului.  Ce covor frumos! Atat va pot spune, pentru ca ... atat vad. Ma pune incet pe pat si da sa imi deschida fermoarul rochiei.

-Hai ca exagerezi!, ii zic dintr-o data
-Dezbraca-te si ia astea pe tine, imi spune intinzandu-mi o pereche de pantaloni scurti si un tricou barbatesc
-Ma duc la Sophie in camera!, ii spun ridicandu-ma
-Nu te duci nicaieri! Sophie doarme si o vei trezi! Ramai aici, o sa dorm eu pe canapeaua din sufragerie
Ma simt putin vinovata. Nu vreau ca el sa doarma pe canapeaua din sufragerie. Vreau sa doarma langa mine, dar nu ii voi spune asta. Sau sa ii spun? Chiar ma simt prost... Daca ma gandesc mai bine, nici nu i-am dat sansa sa imi explice. "E o poveste lunga, dar crede-ma... nu sunt indragostit de ea", cuvintele astea imi rasunau in cap incontinuu.

-E ok. Poti ramane aici, ii spun lunadu-i din mana hainele
-Poti sa incetezi sa te mai joci cu mine!, tipa el scos din sarite
-Tu ai inceput domnule profesor. Dar stai linistit, maine plec si pentru urmatorea saptamana nu o sa vorbim si dupa.... gata. Fiecare isi vede de viata lui!