At Least Last

Capitolul 16

DIN PERSPECTIVA IOANEI

Ma aflu se cam o ora in camera mea de camin, in totala bezna, privind peretii. Soarele mai mult ca sigur urma sa rasara si lumina avea sa inunde camera, insa nu aveam nevoie de lumina, asa ca am tras draperiile. Jasmine nu era, ceea ce m-a bucurat. Nu aveam chef sa vorbesc cu nimeni. Sunt asa de cand am venit, nu pot intelege pur si simplu atitudinea lui. Ce naiba l-a apucat? In primele doua zeci de minute am plans pana cand am ramas fara lacrimi. Acum mi-as dori sa pot plange, mi-as dori sa pot sa ma descarc intr-un fel, dar nu am cum. Ma uit la ceasul de pe noptiera, 6:12. Oftez prelung cand imi dau seama ca e duminica si maine am cursuri. Am neglijat total facultatea de cand cu Lucas, insa nu ma ingrijoreaza lucrul asta. Un nod mi se formeaza in stomac cand imi aduc aminte de ce mi-a spus cand eram la munte. Mi-a spus ca ma iubeste, chiar a facut-o! Iar eu ca o proasta, am tacut din gura. Il ador, Doamne! E barbatul ideal, ma simt in siguranta langa el, insa mai mult de atat, ma simt iubita si ma simt speciala. Firul gandurilor mele este intrerupt de vibratia telefonului meu. Il ridic de pe salteaua patului si observ ca am primit un mesaj de la Lucas.

"Imi pare asa de rau iubito! Sunt un prost! Nu pot sa dorm fara tine, haide acasa. Stiu ca nu dormi"

Inghit in sec cand citesc mesajul si pentru o secunda am avut impulsul de a ma ridica in varful oaselor, a imi incalta tenesi si a alerga tinta pana la el. Dar nu am sa o fac. Nu stiu exact daca e mandria cea care ma impiedica, insa oricum ar fi, nu am sa o fac. Imi arunc telefonul pe noptiera ca dupa sa imi afund capul in perna moale si sa inchid ochii mai mult fortat. Ma trezesc tot in intuneric, insa privind la ceas vad ca este deja ora 14:00 dupa-amiaza. Imi scarpin ceafa stresata ca dupa sa ma ridic din pat, indreptandu-ma spre baie. Ma privesc prelung in oglinda ca dupa sa ma spal pe dinti si pe fata. Brusc, imi aduc aminte de seara trecuta iar energia mea dispare subit. Ies din baie si ma indrept spre sifonier de unde scot o bluza alba, simpla, cu anchior si o pereche de blugi negri. Le imbrac repede si imi incalt ghetele, imi pun pe mine o geaca neagra de fas si ies pe hol. Cand ies din campus, ma indrept spre spital hotarata sa o vad pe Sophie si pe Mark, daca se poate. Vantul sufla puternic, facandu-ma sa tremur, insa macar nu mai ningea. Drumul a fost obositor, cand am ajuns imi simteam capul cum plesneste. Intru in cladire si ma indrept spre salonul 17, unde era Sophie. In fata salonului nu era nimeni, ceea ce a fost o usurare imensa pentru mine. Nu aveam dispozitia de a vorbi cu niciun membru al familiei Moureau, inafara de Sophie, normal. Apas incet pe clanta si patrund in camera alba. In mijlocul ei era un pat inalt, iar langa un scaun, asta fiind cam singurul mobilier, cu exceptia aparatelor la care era conectata prietena mea. Am simtit inima cum mi se zdrobeste in bucatele mici micute cand am vazut-o si cum picioarele mi se inmoaie din ce in ce mai mult. Era intinsa pe pat, imbracata intr-o pijama albastra la fel ca toti pacientii, cu parul ei saten, blucat prins intr-un coc strans in varful capului. Piciorul stang ii era invelit in gipsul alb imobilizat, iar capul ii era infasurat cu un pansament tot alb. Ma apropii incet de ea, iar ea isi deschide ochii incet, clipind de cateva ori. Un suras mic ii apare pe buze cand ma vede. Imi trag scaunul si ma pozitionez langa patul ei.

-Credeam ca nu ai sa vii... mi se adreseaza iar eu simt ca o sa pic pe jos

-Cum sa nu vin? Ce fel de prietena as fi?, o intreb incruntandu-ma iar ea rade scurt

-Lucas mi-a spus ca v-ati certat. Ioana..

-Nu, Soph! Nu vorbim despre asta. Vorbim despre orice iti doresti, numai despre asta nu.

Era slabita, se vedea cu ochiul liber. Pometii o data rozalii erau acum palizii, avea niste cearcane uriase si ochii ii erau lipsiti de vlaga. Eu si Lucas era ultimul subiect pe care as fi vrut sa il abordez cu ea. Aveam sa rezolv si problema asta, dar nu acum. Aveam sa o rezolv imediat ce ma asigur ca prietenii mei sunt bine, stabili si gata de o petrecere. Abia atunci.