At Least Last

Capitolul 10

Usa clasei se deschide si pe ea intra domnul Fontaine. Ce dor imi era de dansul! Mai aveam saptamana asta de dat doua ultime examene si dupa...GATA! Vacanta! Zambesc in sinea mea la gandul asta. Imi era dor de tot. De mama, de Lavinia, de Bucuresti, de shaormaria de la Dristor, de fostii colegi de liceu cu care tin mortis sa ma vad saptamana asta, de Teatrul National, unde am rugat-o pe mama sa ne ia bilete la o piesa, imi era dor de romana. Voiam sa se vorbeasca romana in jurul meu, ma simteam mai in largul meu.

     Ca de obicei, ora de biologie a fost linistita si bine pusa la punct. Miercuri, urma sa avem examenul de final de semestru si ma simteam extrem de singura pe mine. Astazi, prima ora dupa pranz aveam de predat eseul la franceza, doamnei Garcias si nu sunt stresata. Am muncit ieri toata ziua la el si cred ca am facut o treaba destul de buna.

  Restul orelor au decurs normal...poate chiar plictisitor. Deja, fiind ultima saptamana cu exceptia profei de franceza si a domnului Fontaine, restul erau extrem de relaxati. Cei care dadusera toate examenele de sfarsit de semestru nici nu se mai sinchiseaua sa vina la ore, asa ca atmosfera de pe coridoare sau de pe la cantina era foarte tacuta. Pur si simplu stateam si ne uitam unii la altii in timp ce mancam un sandwich sau orice altceva.

-Si? Ce mai face Lucas?, ma trezesc eu intreband.

-E bine. In Lyon, nu prea mai are de ce sa stea in Paris..

     Si eu? Eu ce sunt? Am lasat balta subiectul si am incercat sa ma concentrez pe altceva. Imi scot din geanta eseul care avea in jur de trei pagini si il mai citesc o data. Era destul de bine scris, dupa cum spuneam am pierdut o zi intreaga sa il fac. Imediat ce pauza de la pranz s-a incheiat, am iesit din cantina cu tot cu gandurile mele. Am mers grabita spre clasa doamnei Garcias, facand slalom printre putinele grupuri de elevi ce stationau pe coridor. Cand am ajuns in fata usii, am tras aer adanc in piept si am intrat.  Am traversat clasa si m-am asezat intr-o banca oarecare. Eram mai putini ca de obicei si niciunul dintre noi nu parea sa aiba chef de viata. Un zgomot de scartait se aude dinspre usa si pe ea intra profesoara de franceza cu un zambet mult prea mare pe buze..

-Ce faceti copii?, ne intreaba ea cu vocea ei pitigaiata

     Nimeni nu ii raspunde asa ca se resemneaza si se aseaza la catedra. Ne cere fiecaruia eseul si se pune pe citit. De ce Dumnezeu le citeste acum?  Imi rostogolesc ochii si imi ridic umerii impasibil. Imi sprijin capul in palme si imi inchid ochii incet. In clasa era o liniste de mormant, unii erau prea obositi, unii prea plictisiti, in orice caz...nimeni nu avea dispozitia necesare pentru curs. De obicei, in ultima saptama se dau petreceri in campus in fiecare seara asa ca e normal sa fie sictiriti. Nu am participat la niciuna pana acum si nici nu am de gand, desi Sophie si Gracie vorbeau de asa ceva acum cateva zile. Aveam o durere groaznica de cap, mai ales ca nu dormisem cine stie ce. Cum duminica dimineata am stat cu EL, in masina am atipit vreo ora si dupa m-am apucat de porcaria asta de eseu.

       Clopotelul a sunat, semn ca ora de franceza s-a incheiat iar doamna Garcias tocmai termina de notat ultima lucrare. Le-a impartit repede si a iesit val vartej din clasa, fara macar sa ne salute. Mi-am ridicat privirea spre foile albe care erau puse pe banca. Noua! Zambesc scurt si ma ridic, punandu-mi geanta pe umar. Ies pe hol si ma indrept spre urmatoarea ora. Matematica. Super, ora asta dormim! Intru in sala si imi aleg o banca la geam, imi impreunaz mainile e banca, imi asez capul incet si imi inchid ochii. Sincer, cred ca profesorul nici nu avea sa apara...

*

-Buna Ioana! Ce faci?, se aude vocea vioaie a lui Sophie la celalalt capat al firului

-Bine...stau in pat, ii raspund cu glasul stins

-Ridica-te in momentul asta domnisoara! Mergem sa ne distram!

-Unde mergem?, o intreb oarecum interesata