At Least Last

Capitolul 5- partea a II-a

    Am urcat scarile din marmura  pana in fata celor doua usi deschise. Ne intampinau doi domni, imbracati in frac negru, purtand masti aurii.  Acestia tineau doua tavi, pe care se odihneau pahare de cristal, umplute cu sampanie. Erau coplesitoare toate acestea, iar clipa in care am pasit in sala cea mare, genunchii mi s-au inmuiat. Zeci de perechi, pierzandu-se pe ritmurile clasice de vals si tango. Rochii vaporoase, sacouri cambrate, tocuri inalte si coliere din perle. Pe o scena nu foarte inalta, undeva la celalalt capat al incaperii, erau sase sevalete ce sustineau tablouri minunate, peisaje de toamna sau portrete nud ale unor femei voluptoase. Mi-am dat seama imediat ca este vorba de o licitatie ce va avea loc in aceasta seara, insa nu m-am putut concentra mai mult de cateva secunde la tablouri si la ce era in jurul meu, pentru ca un anume domn mi-a captat atentie. Jean-Yves invartea o domnsioara in rochie neagra, cu manusi de matase pana la coate, pe ringul de dans. El, dintre toti barbatii de aici, era singurul care nu purta o masca sa ii acopere chipul. Era la fel de elegant cum il cunoscusem, imbracat intr-un costum de culoarea visinei putrede, care ii venea al naibii de bine si o camasa alba. Imediat ce dansul s-a incheiat, a sarutat galant mana domnisoarei, si s-a indreptat spre locul in care inghetasem. Am zambit fara sa vreau si l-am imbratisat strans. 

-Arati impecabil, ca de obicei!, imi spune studiindu-ma din cap pana in picioare

-Eu? Uita-te la tine!, ii raspund pe un ton glumet

Nu am mai apucam decat sa schimbam doua,trei cuvinte pana cand o alta domnisoara, ce purta o masca verde, cu pene de-a lungul fruntii, a venit sa il invite la dans. Mi-a facut cu ochiul repede, inainte de a fi tarat pe  ringul de dans. Imediat ce am ramas singura, mi-am adus aminte si de barbatul meu, care nu aveam idee pe unde umbla. Doar gandul ca domnisoare mascate ar putea sa il retina, undeva, printr-un colt al acestei sali uriase, imi creeaza un nod in stomac. Imi scot telefonul si ii scriu un mesaj.

"Ne jucam v-ati ascunselea si mie nu mi-ai spus?"  -mesaj trimis-

Un chelner tanar mi-a adus un mojito, asa cum il rugasem si am decis sa astept. Sa astept o aparatie, sau macar un raspuns la ce i-am scris. Am zambit si mi-a crescut inima, cand am vazut-o pe Lavinia si pe John, dansand imbratisati. Eram atat de fericita pentru tot ce se petrecea cu ei doi. Am inceput sa ma gandesc la Lucas si la faptul ca el, si nimeni altcineva, este sufletul meu pereche. Poate nu am fost impreuna atata timp, poate ca viata a facut ca el sa aiba o fiica si o sotie. Destinul ne-a vrut separati ani de zile, numai pentru a realiza ca fiecare pas al meu se indreapta spre el si fiecare pas al lui, spre mine. 

Vocea unui barbat a reusit sa ma trezeasca din reverie. Mi-am indreptat privirea spre el si am descoperit un chip necunoscut. Era un barbat inalt, brunet si cu o pereche de ochi verzi superbi. Nu-l mai vazusem niciodata in viata mea, insa, cumva, el a ajuns sa mi se adreseze. 

-Bonjours! Vous voulez danser?

Accentul lui era unul impecabil, insa imi puteam da seama ca nu este de pe aici. Am acceptat cu zambetul de buze si l-am insotit pe ringul de dans. Exact in clipa in care el mi-a prins trupul cu bratul, iar eu mi-am pus mana pe omoplatul lui, orchestra a inceput celebra melodie "Tango" de la Roxanne. Inima incepuse sa imi bata foarte tare si nodul din stomac se stranse. Eu luasem aproape un an de zile lectii de tango, insa eram al naibii de emotionat. Totusi, ce avea sa se intample, nu si-ar fi inchipuit nimeni, niciodata. 

Cum a venit primul accent al melodiei, tanarul cu care se presupune ca trebuie sa dansez,  imi apuca in maini talia si imi smulge din capse fusta rochiei. Cumva, ochi verzi stia ca rochia mea rosie putea sa fie si scurta, pana la genunchi, si a avut grija sa ma faca sa raman fara ce ma incomoda in dans. Odata ce fusta rochiei mele a zburat, ringul s-a golit iar el a facut o plecaciune in fata mea. Ramasesem intepenita, cu absolut toate privirile din sala pe mine. Am simtit o atingere familiara si, la urmatorul accent al melodiei, il aveam pe Lucas in fata mea, cuprinzandu-mi trupul. Am inceput sa dansam, vrajiti unul de celalalt, fiind intr-o transa inexplicabila. Calcam ca si cum as fi plutit, ii prindeam umerii in palme ca si cum l-as fi urat nespus si ne priveam ca si cum ne divinizam. Pantofii imi alunecau pe ringul de dans, permitandu-mi sa fac spagatul perfect, iar corsetul era atat de bine strans pe corp incat imi dadea voi sa imi cambrez spatele intr-o lasare pana la podea. Iar el? El era un vis! Era un Lucas pe care eu nu il cunoscusem, un Lucas de care m-as mai indragosti de mii de ori.