At Least Last

Epilog- dupa 5 ani

Ea? Ea si-a indeplinit visul. Iar el, el nu a trait o zi din viata fara sa se gandeasca ce s-ar fi intamplat daca ar fi stiut sa o iubeasca, poate, mai devreme, mai profund.

Perspectiva Ioanei

Am pasit spre liftul etajului, tocurile mele spargand linistea sombra recent instalata. M-am pozitionat in fata celor doua usi metalice si in cateva secunde, acestea s-au deschis. Liftul a coborat zece etaje, pana la parter unde am fost lovita de o alta atmosfera. Forfota. Urmatorul numar al revistei "Elle" trebuia sa iasa pe piata chiar maine si toata lumea era foarte ocupata. Mi-am ridicat incheietura stanga spre chip si am privit ceasul ce arata ora 17:00. Am iesit din cladire, un vant cald, bland adia si scutura frunzele usoare ce stateau cumva, parca adormite, pe asfaltul bulevardelor pariziene. Am coborat cele cinci scari cu grija si mi-am plimbat privirea pentru ca gasi masina neagra a Laviniei. Am zarit-o intr-un final, undeva la vreo 300 de metri. Insa, un detaliu mi-a atras atentia. Surioara mea draga, cu paru-i perfect drept odihnindu-se pe umeri parea parca strivita de capota masinii de un tanar. Inalt, saten si cu un corp atletic, era imposibil sa nu iti atraga atentia. Purta un pulover bleumarin cu petice maro la coate si o pereche de blugi negri. Lucas, imi aminteste constiinta mea. Au trecut cinci ani si inca imi simt celule corpului dansand doar gandindu-ma la atingerile, mangaierile si vorbele lui dulci. Un zambet mic mi se asterne pe chip si inaintez spre cei doi pustani. Ajunsa aproape de ei, nici nu se sinchiseau sa se uite in jur, doar se sarutau cu patos, de parca nimeni si nimic nu ar exista inafara de ei. 

-Mhmm, imi dreg glasul

O vad pe Lavinia cum tresare si pe el cum se indeparteaza rapid. Rad in sinea mea, insa la suprafata tot ce las la vedere e un chip si un zambet mic. Inaintez spre tanarul cu pricina. Doamne, cat seamana cu el! Il analizez in detaliu din cap pana in picioare, luand o expresie serioasa. In scurt timp, ii intind mana.

-Ioana, ii spun simplu zambindu-i, sora tipei pe care o striveai acum doua minute.

-Jeremy, imi raspunde cu un accent de britanic

Ocolesc masina si ma urc pe locul pasagerului, lucru pe care il face si Lavinia la scurt timp. Nu deschidem subiectul pe parcursul drumului, desi.. as avea eu sa ii zic niste chestii. Ajunse in fata blocului, Lavinia parcheaza masina si iesim. Urcam doua etaje, pe scari, pentru a ajunge in fata unei usi albe. O deschid incet si inspir mirosul perfect de "acasa".

-Mami?, incep sa strig prin casa

O gasesc pe mama, cu aceasi voiosie in ochi, udandu-si florile de pe pervaz. Imi dau sacoul jos si il arunc pe canapeaua alba din sufragerie inainte de a o imbratisa strans. 

Perspectiva lui Lucas

Opresc motorul masinii si ies. Soarele mi-a invadat fata facadu-ma sa imi inchid un ochi. Tineam strans in maini doua buchete de flori pe care aveam sa le duc fetelor mele. Am pasit incet pe cararea pietruita ce ducea spre casa. Am urcat scarile si, impleticindu-mi degetele in jurul clantei am deschis usa de lemn. Un raset de copil mi-a invadat urechile si mi-a facut inima sa bata tare.

-Tati!, un cap saten, usor buclat si niste ochi verzi veneau spre mine

-Ioana, dragostea mea, ce faci?, o intreb si ii ridic corpul firav de la sol

Manutele ei mici se infasoara de jur imprejurul gatului meu si ma priveste zambind adorabil. Doamne, cat seamana cu ea! Au trecut cinci ani Lucas! Si totusi, asta nu m-a retinut sa ii pun numele proprii mele fiice dupa ea.  Imi scutur capul si ii plasez un pupic de nasuc facand-o sa chicoteasca. Ii ofer un buchet de lalele, florile ei preferate, pe care se grabeste sa il puna in vaza. Am inaintat spre bucatarie unde mi-am gasit frumoasa sotie gatind. Parul blond i se revarsa pe umeri, in timp ce talia ii era infasurata de un sort negru. Ii prind talia intre maini si o intorc spre mine, un tipa infundat parasindu-i buzele roz. Ii ofer si ei un buchet iar ca rasplata primesc un sarut scurt. Ma asez pe scaunul de lemn al mesei si contemplez pentru cateva secunde, insa meditatia imi este intrerupta de doua brate subtiri ce se infasoara in jurul piciorului meu. 

-Tati! Vino sa vezi ce am construit din Lego! Vino tati!, imi spune cu o voce subtire ce ma face sa zambesc