At Least Last

Capitolul 4

-Multumesc frumos, zi buna in continuare! 

       Inchei apelul si imi trantesc telefonul pe birou. Ma rezem in coate si incep sa imi masez fruntea. Ziua de astazi este un cosmar si abia a inceput. Usa din lemn a biroului meu se deschide si pe ea intra Marianne, cu un teanc de hartii in maini. 

-Tu ce mai vrei, fato?, soptesc si imi dau ochii peste cap inainte de a zambi scurt

-Ioana, intram in sedinta in 45 de minute. 

         Dau afirmativ din cap, ea aseaza incet hartiile pe marginea biroului si pleaca. Super, asta ar trebui sa fie cireasa de pe tort? O ora jumatate cu o adunatura de snobi! Ridic receptorul si o rog pe colega mea sa mi se aduca o ceasca de cafea tare, fara zahar, fara lapte. 

"Oz, diseara?" -Lavinia Sis

           Nu mai pic in capcana asta. Ma ridic de pe scaunul meu, incercand sa asez dosarul pentru sedinta ce urma. Marianne trece pragul biroului meu inca o data, de data aceasta tinand cafea mea in mana.

-Du-mi-o in sala de sendinte, te rog.

             Imi asez ochelarii pe nas, imi iau dosarele si inaintez in spatele lui Marianne pe holul lung, plin de lume agitata. La capatul acestui hol, o usa inalta, din lemn masiv. Pasim inauntru unde se afla o masa lunga, inconjurata de sase scaune de birou, o tabla alba, goala atarnata pe unul din pereti si cinci perechi de ochi ce ma asteptau. Ma asez, imi deschid hartiile si imi asez coatele pe masa, privindu-i pe fiecare in parte.

-Discutam mai intai de CoverStory?, ii intreb si zambesc

**

         Cobor scarile din piatra ale cladirii si ma indrept spre masina mea. De la departare, observ o hartie asezata sub stergator. Imi ridic o spranceana si o scot de acolo, incercand sa descifrez ce scrie. "Oricat de mult" erau singurele cuvinte notate si nimic altceva. Dupa o grimasa, am impaturit biletul si l-am pus in portofel. Am descuiat masina si m-am urcat la volan. Am condus plictisita pana acasa, aproape inconstienta de propiile mele actiuni.  

        Descui usa si cand vad toate luminile stinse imi aduc aminte de mesajul Laviniei: "Sa stii ca ies in oras cu John si mama, ne intoarcem tarziu". Inspir lung si imi trantesc cheile pe blatul de la bucatarie. Imi descalt botinele cu toc cui si ma indrept spre dormitorul meu. Ma privesc in oglinda ce imi cuprindea intreaga reflexie. Purtam o fusta creion, pana la genunchi neagra si o bluza din matase de culoarea verde crud. Imi desprind coada de cal in care imi era prins parul si deschid fermoarul fustei. In cateva minute stateam in varful patului, imbracata in pijamale. Raspundeam mail-urilor primite in ultimile 24 de ore. In jurul orei 23, usa apartamentului se deschide si pe ea intra mama. 

-Ce faci, nu dormi?, ma intreaba aparand in pragul dormitorului

-Dupa cum vezi...

-Lavinia a ramas la John in seara asta, asa ca suntem doar noi. Ce vrei sa facem?

-Propun sa ne culcam, dat fiind faptul ca tie ti s-a dat un pic cam mult vin si e deja tarziu. Maine eu ma duc la munca. 

             Incep sa rad, iar mama intra in camera ei inchizand usa. Imi dau ochii peste cap si imi inchid laptopul. 

"As incerca"- necunoscut

               Imi ridic ambele sprancene si ochii imi raman atintiti asupra ecranului. Ridic impasibil din umeri si decid ca nu este necesar sa acord prea multa atentie, momentan. 

**

              Lichidul maro inchis zacea in ceasca de langa mine si elibera norisori albi, aproape invizibili. Eram prinsa intr-o conversatie telefonica si simteam ca femeia asta nu mai tace o data. Decid, intr-un final, sa imi abandonez cafeau. Imi incalt cizmele inalte, pana la genunchi din pielea intoarsa si toc, imi imbrac paltonul si ies pe usa, cu telefonul la ureche. In timp ce liftul cobora etaj cu etaj, m-am intors la oglinda si imi asezam parul. Involuntar, observ un bilet roz in coltul oglinzii. "Nu voi putea iubii", asta scria. M-am intristat cand l-am citit si am sperat ca cel ce l-a scris, v-a reusi sa iubeasca. E nemaipomenit! Am iesit din lift si m-am indreptat spre masina mea. Doamna de la telefon, nu mai termina de vorbit iar eu nu am de gand sa tin telefonul la ureche in timp ce conduc. Incep sa imi scotocesc prin geanta dupa perechea mea de casti, pe care atasez telefonului si o las pe femeie sa zica ce mai are de zis. 

             Eram intr-o intersectie mare, la semafor si tocmai ce incheiasem apelul. Scot din geanta mea neagra, ce zacea pe scaunul din dreapta un pachet de guma mentolata si iau una de acolo, incepand sa o mestec lenes. In masina era un miros de fum de tigara si o liniste morbida. Tot din geanta scot un pachet de tigari de care nu m-am mai atins de aproape o saptamana si dau drumul radioului. Semaforul imi arata culoarea verde, iar eu pornesc de pe loc. Trag lung din tigara slim ce se odihnea intre degetele mele si incep sa fredonez melodia ce suna in boxe. Nu eram sigura daca era Beyonce sau Rihanna, dat fiind faptul ca nu sunt la curent cu industria muzicala.

              Intru in cladire, salutand cu zambetul pe buze pe toata lumea si ma opresc in fata liftului. Urc pana la biroul meu care era incuiat.  Imi impreunez sprancenele si incep sa caut prin geanta cheile de rezerva. Descui usa inalta si cand aceasta nu imi mai blocheaza privirea, in fata mea se inalta un trup de barbat, cu umeri lati si picioare lungi, stand cu spatele.

-Ma scuzati?, spun cu o voce stinsa

                 Silueta isi intoarce chipul la mine. Il vad pe el, pe Lucas. Tinand in maini o hartie alba pe care scria "Pe nimeni altcineva" 

                 Flashback:

"Oricat de mult" erau singurele cuvinte notate si nimic altceva.

"As incerca"- necunoscut

"Nu voi putea iubii", asta scria.

                End of the flashback

            Nu-mi venea sa cred... Nu puteam concepe. Toate lucrurile incepeau sa se aseze in mintea mea.

-Dar.. cum?, il intreb stupefiata

             Coltul drept al gurii lui perfecte se ridica, iar el se apropie de mine. Ma privea in ochi cu mana odihnindu-se pe chipul meu.

-Nici eu nu stiu cum, iubito. Stiu doar ca nu pot fara..

N.A

Sper ca ati avut un Craciun minunat si sper sa aveti o petrece dintre ani asa cum v-o doriti!

xoxoxo -Catalina