Secretul

2.O veche prietenă

Razele blande ale soarelui imi invadeaza camera facandu-ma astfel sa ma trezesc.M-am ridicat lenesa din pat indreptandu-ma spre baie.Dupa ce mi-am terminat rutina am stat vreo 5 minute uitandu-ma la dulap nestiind ce sa aleg.Am optat pentru o o bluză albă destul de subțire,nişte colanți negrii şi în picioare nelipsitele mele botine.După ce îmi pieptăn părul care era un cuib de păsări acum câteva minute îmi iau geanta şi cobor jos unde doamna White a pregătit micul dejun.
    -Bună dimineața!salut eu politicos aşezându-mă la masă.
     -Hei scumpo!Cum ai dormit?
     -Foarte bine, mulțumesc.Ea oftează încet şi se apropie puțin de mine.
     -Emma,nu mai vreau să-mi zici ,,doamnă''sau să te rezumi la politețuri.Nu vreau să mă vezi ca pe o străină.Priveşte-mă ca pe o prietenă sau ca pe cineva din familie.
    -Ok.zic încercând să zâmbesc cât mai drăguț.
    -Acum,haide!Nu vrei să întârzii în prima ta zi de şcoală nu?râde ea.Pornim spre şcoală,iar când parchează văd în fața mea nişte porți uriaşe de metal.
    -O să te descurci minunat.Sunt sigură!mă încurajează Crystal.Oftez puternic şi apoi ies din maşină nu înainte de a o saluta şi pe Crystal.Maşina pleacă,iar eu rămân blocată în fața porților.
     -Să începem.zic eu mai mult pentru mine.Intrată în curtea liceului timpul parcă stă în loc.Toată lumea parcă se holba la mine.Încep să înaintez cu paşi mici până când mă lovesc de cineva şi fac câțiva paşi în spate.
      -Îmi pare extrem de rău.mă scuz eu lăsând capul în jos.
      -Ar trebui să te uiți pe unde mergi dragă,nu ai dori ca cineva să te calce în picioare.În fața mea stătea o fată înaltă,cu un ten perfect,ochi albaştri,părul blond perfect buclat care îmi zâmbea fals.
    -Alice,ce dracu faci?se aude o voce de fată,iar blonda pe care aparent o cheamă Alice oftează puternic şi îşi doar ochii peste cap.
     -Uite zdreanț-o tatăl meu e directorul,iar eu te pot zbura din şcoala asta chiar mâine,aşa că vezi cum te porți.mă avertizează blonda plecând.Eu rămân uitându-mă la ea cum pleacă,iar când mă desmeticesc pornesc rapid spre intrarea în clădire,dar sunt smucită de braț,iar când mă întorc dau de o față zâmbitoare a unei fete cu părul castaniu,ochi verzi.

    -Esti nouă pe aici?mă întreabă zâmbind.
    -E prima mea zi.
    -Îmi pari cunoscută.Sigur nu ne-am mai intalnit?
    -Nu cred.Eu nu am mai fost la o şcoală până acum.Am locuit într-un orfelinat.
    -Oh...imi pare rau.
    -E în regulă.E de domeniul trecutului.Crezi că ai putea să-mi zici unde e secretariatul?zic eu puțin jenată.
   -Sigur.La parter,sala 28.Sunt Sophie apropo.
     -Emma.Îmi pare bine.ii zâmbesc eu.
     -Emma?Emma White?
     -Ahm...da.De unde îmi şti al doilea nume?
     -Eram prietene.Îți aminteşti?Ne-am cunoscut în clasa a cincea.Dar a trebuit să pleci la orfelinat.
      -Soph?Doamne ce mult te-ai schimbat!spun si o imbratisez strans.
      -Mi-ai lipsit!
      -Şi tu mie.Ne desprindem din îmbrățişare,iar eu o anunț că trebuie plec la secretariat.Ajung fata usii cu numarul 28.Bat de 2 ori,iar de cealaltă parte a uşii aud un ,,intră".Inauntru erau o doamna cu parul brunet prins intr-un coc perfect .Era imbracata intr-un costum de culoare rosu cu negru.Cand ma vazu pe fata ii aparu un zambet.
    -Bună ziua!Tu trebuie sa fi domnişoara Emma White corect?eu dau din cap aprobator,iar ea continuă.Eu sunt directoarea Zenda şi îți urez un călduros bun venit la şcoala Osborn!Aici ai orarul şi manuale sper, să te acomodezi,iar dacă vei avea o problemă ăti unde mă găseşti!Îți urez o zi bună!
     -Mulțumesc doamnă!Mi-a părut bine!spun eu zâmbind şi ieăind pe uşă.După cred că vreo 30 de minute de căutare am găsit dulapul ăla nenorocit.Lângă el era o fată cu părul şaten întoarsă cu spatele la mine,nu mă observase până când uşa de la dulapul meu a scârțîit.S-a întors spre mine şi imediat mi-am dat seama cine era.Era Kathrine.Kathrine a fost colegă cu mine de orfelinat,dar a fost adoptată după un an la orfelinat.
    -Bună Kath.
    -Emma?Ce faci aici?zice ea şi mă îmbrățişează.
    -Am fost însfarsit adoptată Kath.
    -Nu cred.Vezi ți-am zis eu.mă dojeneşte ea.Să fii un orfan este  foarte dificil.Oamenii care vor să adopte o fată sau un băiat vor doar un bebeluş sau un copil de vreo 2,3 ani.Am avut şansa să studiez la aceasta şcoală,când am fost adoptată pentru prima dată.O familie drăguță,dar după un an împreună au aflat că vor avea un copil şi au decis să mă dea afară.
      -Le mai ții minte pe fete?
      -Care fete?
      -Cele cu care ne-am împrietenit când amândouă am fost adoptate.Diana,Sophie,Meghan şi Jade.
      -Aaa da.Le ştiu.
      -Haide,cred că ne aşteaptă în curte.
Dau din cap aprobator şi ne îndreptăm spre curtea şcolii unde pe o bancă stqteau prietenele mele dragi,dar nu o văd pe Sophie.Cand ma vad toate sar sa ma imbratiseze si ne spunem cat de dor ne-a fost de prietenia noastra.Orele incep abia maine.Mama ma astepta cu masa pregatita.M-am asezat la masa si am inceput sa mananc.
     -Cum a fost prima zi de scoala scumpo?zice mama cu o sclipire in ochi.
     -A fost ok!Ca orice alta zi.zic eu uitandu-ma la farfuria mea
    -Ma bucur!Ti-ai facut prieteni?
    -Da m-am imprietenit cu un grup de fete foarte amuzante si simpatice.Masa a fost delicioasa mama!Ma duc sa ma intind.spun eu dandu-i un pupic pe obraz.

Multumesc pt voturi!