Secretul

15.Jocul a inceput

~Sophie povesteste~
Aiden e hotarat sa inceapa razboiul.Nu imi vine sa cred ca am tradat-o pe Emma pentru el.Ea e persoana buna si nu merita asta.Cand am auzit ca va fi noua regina era sa ma dau cu capu de pereti.Nu stiu ce planuieste Aiden cu asta,dar voi afla in orice caz.
      -Iubito,te rog sa nu te mai gandesti la Emma.Sunt sigur ca e bine.Imi spune Brad si ma i-a in brate,dar eu il indepartez rapid.Serios?O lasi sa intervina intre noi?
      -Brad cred ca ar trebui sa luam o pauza.zic eu dur.
      -Poftim?Doar nu vorbesti serios!Din cauza tampitei de Emma vrei sa ne despartim?
       -Brad..incep eu.Nu am spus sa ne despartim ci doar sa luam o pauza.
      -Pfff..Sophie cand cineva zice asa ceva inseamna ca te desparti de persoana respectiva.
      -Sti ceva?Chiar ma despart de tine si nu e din vina Emmei.E pentru ca m-am saturat sa ma folosesti ca pe marioneta.Nu sunt un obiect Brad!Sunt o fiinta umana.
    -Da sigur.Pe cat de umana poti fi tu!
Asta chiar a durut.Din vina lui sunt un mostru fara suflet.Ochii incep sa se umple de lacrimi.Ma ridic de pe canapea si fug spre camera mea.Incui usa rapid si incep sa imi impachetez lucrurile.
      -Iubito putem vorbi.Te rog.
Spune Brad de dupa usa.
      -Nu mai avem ce sa vorbim Brad.zic eu sfasiata.
      -Sophie deschide usa!zice si incepe sa scuture de clanta.
       -Nu!urlu eu.Tresar speriata cand sparge us si o arunca in perete.
      -Iubito,sa sti ca chiar imi pare rau.spune cu o privire de demon.
      -Iti pare rau?Sti ceva si imi pare.Ca nu te-am parasit mai devreme.Se apropie incet de mine,iar ma dau in spate.Ma prinde strans de brate facandu-ma sa ma uit in ochii lui.
      -Brad...Brad ma doare.spun eu cu glas tremur.
       -Te doare?TE DOARE?Pai iubito si pe mine m-a durut cand ai zis ca o sa ma parasesti din cauza tampitei tale de prietene.Intelegi?Dar acum o sa te torturez pana cand o sa simti un sfert din durerea mea.Ma impinge,dar ghinionul meu era ca fereastra era deschisa si am aterizat jos.
       -O Dumnezeule!striga Brad panicat.Reusesc sa ma ridic si o iau la fuga.Nu am de cand sa mai stau langa acel monstru.
      -Sophie?Il aud pe Brad strigand,asa ca o iau mai repede la fuga.Ma opresc putin,dar o mana imi acopera gura si ma trage intr-o parte.Incerc sa urlu,dar tot ce se aude sunt niste zgomote infundate.
      -Shhh...Stai cuminte.imi sopteste o voce ragusita.Il vad pe Brad cum trece pe langa noi si se indeparteaza.Necunoscutul ma tine inca de gura asa ca il musc tare.El geme de durere.
     -Cine natia matii esti si de ce imi spui sa stau cuminte?Nu sunt caine.
     -Mie mi se pare ca esti.M-ai muscat ce dracu?tipa el.
    -Pai daca ai pus mana unde nu trebuia.
    -Nu e ca si cum te-as fi atins intr-un mod indecent.Desi daca ai vrea...
     -Taci!Cine esti?
     -Numele meu este Damon,iar tu trebuie sa fii Sophie.Parintii tai m-au trimis ca sa te gasesc.Mama ta a avut un presentiment ciudat ca esti in pericol si vad nu se insela.Cine era tipul ala?
     -Brad.Iubitul meu.
     -Si de ce fugeai de el?
     -Nu trebuie sa iti dau tie nicio explicatie!
    -Fie!Haide părinții tăi te asteapta.Am ajuns rapid acasa.Am intrat eu prima,dar luminile erau stinse.
   -Sophie,ceva nu e in regula.Treci mai bine in spatele meu.Fac cum mi-a zis si ma pun in spatele lui.
    -Domnule Wiliams?spune Damon.
Aud un scartait si ma intorc,dar nu vad pe nimeni.
    -Damon,nu cred ca suntem singuri.Un picur cade pe podea.Ma uit in sus si raman inlemnita.Pe tavan era mama plina de sange.Mainile ii erau suspendate cu cuie.
   -Mama!strig eu.Mama nu!Nu!Nu!
   -Shh...sopteste Damon luandu-ma in brate.O sa fie bine!Totul o sa fie bine da?
    -Cine ar face asta?
     -Sophie?
~Brad povesteste~
Nu o gasesc pe Sophie nicaieri,oare unde o fi?Stai!Unde s-ar duce Sophie daca ar fi in pericol?Gata stiu!La parintii ei!Ajung imediat acolo cu viteza de vampir.Intru in casa si o vad pe iubita mea in bratele unui baiat brunet.De tavan o vad atarnata pe mama lui Sophie.O nu!
     -Sophie?
Ea se intoarce la mine si ma priveste cu teama.
     -Tu!Tu monstrule ai ucis-o?tipa Sophie la mine cu durere in glas.Cum ai putut?De ce?Ca sa te razbuni?
     -Cum poti sa spui asta?Nu ti-as face niciodata asta.Eu te iubesc mai mult ca orice!
     -O iubesti?Si de ce fugea de tine prin padure?
Ma uit in spatele ei si vad cel mai mare cosmar al meu.Damon.A fost dusmanul meu inca de cand era mic.El e de vina.
      -Tu jigodie!Tu ai facut asta?Ma reped la el si il arunc in perete.
      -Brad oprestete!tipa Sophie.
      -Nu te baga!
      -Ba ma bag pentru ca imi ranesti prietenul fara motiv.
     -Prieten?intreb eu uimit.
     -Da,e prietenul meu asa ca lasa-l in pace si nu inteleg de ce mai esti aici.Nu mai vreau sa te vad dupa ce ai facut.
    -Iubito,imi pare rau pentru faza cu geamul si cu cearta.
     -De ce ai facut asta Brad?
      -Ce anume?
      -Mi-ai ucis mama Brad!
      -Sophie...nu i-as fi facut niciodata rau Francescai.Stiu cat de mult tii la ea.
     -Ai facut-o ca sa te razbuni!Pleaca!
     -Sophie...
     -Nici o Sophie!Pleaca!Nu mai vreau sa te vad niciodata!
Ma intorc pe calcaie si chiar inainte sa plec ii spun:
     -Nu uita iubito,nu totul e ce pare a fi.Am sa ma intorc curand dupa tine.
~Sophie povesteste~
A doua zi
Alb.Cea mai pura culoare din lume.Albul simbolizeaza bunatatea si inocenta de care dau dovada sufletele bune.Ma aflu in fata mormantului mamei mele si vad cum sicriul este lasat jos.In spatele meu sunt Kristen si Connor si alti oamenii importanti din care si Damon.Nu stiu nimic de tatal meu,dar sper ca e bine.Nu stiu ce se va intampla cu mine acum,dar stiu ca nu o sa ma las doborata asa usor.
~Damon povesteste~
Planul decurge perfect.Se pare ca Max a tulit-o deja.Nu prea ii pasa oricum de Sophie.Acum ea e a mea si o sa ma asigur ca va plati pentru rau facut.

Hey citiori!Da stiu capitol plictisitor si de asemenea am postat tarziu,dar sper sa va placa!