Secretul

21.Amintirile

-Hope,cate amintiri mai trebuie sa vad?spun cu o fata de copil imbufnat.
-Multe.Acum haide.In fata mea a aparut padurea in care am stat.
-Ce facem aici?
-Ai rabdare.
Flaschback
-Haide,mami!
-Vin acum scumpo!
-Emma sigur nu vrei sa mergem in alta zi?zice mama agitata.
-Nu.Vreau sa mergem azi.
-Ok draga mea.Ajungem in luminis si eu incep sa culeg murele.Eram asa distrasa sa le culeg incat n-am observat ca mama disparuse.
-Mami!o strig eu,dar fara raspuns.Mami!spun eu si incep sa plang.In fata mea apare o silueta inbracat in negru.
-Te-a parasit.Nu se mai intoarce.
-Minti.Mami ma iubeste.Nu m-ar lasa niciodata singura.
-O sa intelegi cand o sa mai cresti.Acum haide sa te duc acasa.pune si ma prinde mana.Ajung in fata casei si fug inauntru.
-Mami?Mami!urlu eu.Alex?dar nimic.E cineva aici?Casa era goala.Eram singura.Ei,m-au parasit.
EndFlashback
-Stai,dar imi amintesc ca eu am ramas in grija lui Alex.
-Nu,Em imi pare rau,dar el a plecat impreuna cu mama ta,dar ea s-a simtit prea vinovata asa ca pe Alex l-a lasat la conac in grija Profetilor.
-Profetilor?
-Sunt cei care au grija de copii familiilor regale.
-Hope,vreau sa stiu ce s-a intamplat dupa aceea.
Flashback
-Prinde-ma!Haide prinde-ma!spune Ana in timp ce alearga in spre padure.
-Ana stai!tip eu epuizata.Se opreste si se uita atent la ceva.
-Cine e domnul acela?intreaba si vad un barbat in negru.
-Nu stiu.Hai mai bine sa plecam.
-Buna!Cine esti?intreaba Ana fara sa ma bage in seama.Barbatul se intoarce si incepe sa se holbeze la mine.
-Ana,cred ca ar trebui sa plecam.
-De ce esti asa grabita Emma?
-O cunosti?dar el nu raspunde,doar se uita la mine.
-Cred ca ar trebui sa plecam.spune Ana si se intoarce,dar barbatul o prinde de mana.
-Niciodata,dar niciodata sa nu te mai bagi in treaba altora.Bine?
-Bine.
-Ne mai vedem,spune si pleaca in padure.
-Asta a fost ciudat.ii spun Anei.
-Trebuie sa plec.Pa!zice ea dintrodata.
-Ok...ma duc inapoi acasa din nou in singuratatea mea,afara inoptandu-se.De cand am venit simt ca e cineva in casa.Ignor acest sentiment si ma pun in pat.Incerc sa adorm,dar un zgomaot ciudat se tot aude.Ma uit sa vad ce e si imi dau seama ca sunt batai in usa.Deschid usa tematoare si o vad pe Ana plina de sange pe camasa ei de noapte.
-Ana?Ce ai patit?spun eu terifiata.
-Emma.. spune si ma imbrtaiseaza patandu-ma si pe mine de sange.Trebuie sa fugi.
-Ce?Cum adica sa fug?De ce?
-Vine dupa tine Emma.
-Ana,nu inteleg.Cine vine dupa mine si de ce esti plina de sange?
-Emma eu-
-Anabelle?spune o voce groasa.Unde ai disparut?
-O nu,m-a gasit.Trebuie sa fugi,el vrea sa te raneasca.
-Cine vrea sa ma raneasca?
spun eu in soapta.
-El.Acum fugi.
-Nu am sa te las aici!spun eu un pic mai tare.
-Trebuie.O sa fiu bine spune cu lacrimi in ochi.O sa fie totul bine.imi da o imbratisare stransa.Acum pleaca!Nu te mai intoarce aici ok?dau incet din cap si ma strecor in spatele casei si o iau la goana.Ii aud strigatele,dar eu tot continui sa fug si ajung la sosea.Un Range Rover negru venea in goana si eu eram la doar 1centimetru de ea.Din masina coboara un barbat carunt .
-Te simti bine?spune el apropiindu-se.Nu ar trebui sa traversezi asa.Sosea e periculoasa.Ce s-a intamplat de ai fugit asa?
-M-am speriat de un caine si am inceput sa fug.
-Inteleg.Haide urca!Te voi duce pana acasa!
-Eu nu am casa..
Endflashback
-Stai!Amintirea nu s-a terminat!ii reprosez eu lui Hope.
-Dupa ce ai zis ca nu ai casa el a decis sa te duca la orfelinat in timp ce tu ai adormit pe drum.
-Hope...Ana este si ea aici?se uita ganditoare la mine.
-Nu.Nu am vazut-o.
-Deci inseamna ca e in viata?
-Nu stiu.Imi pare rau.Acum ai aflat ce s-a intamplat defapt atunci.
-Nu chiar.
-Cum adica?
-Hope cine era acel el,de care vorbea Ana?ea se uita terifiata la mine.
-E-l e..e creatura a intunericului.A fost pus de tatal tau sa vaneze anumite victime.Cred el a fost de vina pentru ce ii s-a intamplat Anei,dar nu cred ca a omorat-o.
-Ai si un nume pentru mine?
-In mare parte ii zice Monster,dar numele lui adevarat e Kyle.Mama lui a murit de leucemia,iar el a devenit vampir.E un prieten cu fratele tau si spion al tatalui tau.
-Aha.
-Asculta,stiu ca e greu de perceput atat de mult,dar trebuie sa afli anumite lucruri depre familia noastra pentru ca tu ai fost desemnata sa afli adevarul.
-Ce trebuie sa aflu mai exact?
-Ce s-a intamplat pe 13 august 1994.Era scrisa pe toti peretii fostei tale case.Nu stiu mai exact de ce,dar stiu ca e ceva important.In orice caz,a venit vremea sa te intorci inapoi.Restul amintirilor vor fi vise.Ne mai vedem!zice si dispare.
Deschd incet ochii si vad ca sunt exact am lesinat.Oh se pare ca nimeni nu m-a cautat,oricum de ce le-ar pasa de fiica unui monstru.Ma ridic greu simtind o durere puternica in piept.Cobor jos si vad ca afara e noapte.Ies din casa si o iau la fuga spre resedinta Wiliams.Cobor in subteran si ii vad pe Sophie si Mike cu niste fete mai rau ca la inmormantare .
-S-a intamplat ceva?intreb eu.Si-au ridicat amandoi capul uitandu-se la mine uimiti.Sophie se ridica si sare pe mine dandu-mi o imbratisare puternica.Frate,fata asta are forta nu gluma.
-Traiesti!Esti bine!
-De ce nu as fi?ma desprind eu din imbratisare.
-Ai disparut de 2 zile fato!Toti credeam ca ai murit.Aiden si Alex sunt devastati.Unde ai fost?
-A trebuit sa plec putin din oras,dar am trimis un mesager.Nu a ajuns?
-Nu a venit nimeni.
-In regula.Dar uite sunt bine,n-am nimic.Nu iti fa griji.
-Bine sa zicem ca te iert de data asta.Ma bucur ca esti bine.Ma duc sa-mi iau un pahar cu apa.zice si pleaca.Am ramas doar eu si cu Mike.
-Mi-ai lipsit.Rupe el tacerea.
-Poftim?el a chicotit incet.
-Mi-ai lipsit mult.vine spre mine si ma imbratiseaza strans.

Dar acest moment magic este stricat de minunata Sophie care venea cu niste pahare cu suc de portocale care din pacate a ajuns pe mine si pe Mike.
-Ce dracu?injura Mike.Pe bune Sophie?Pe bune!
-A fost un accident nu te mai criza atat si in plus nu crezi ca erati voi doi prea apropiati.Dintr-o data ma trezesc si ma uit furioasa la Sophie.
-Sophie,ai din inatamplare niste haine sa imi imprumuti?
-Sigur.Cred ca pot gasi ceva.Haide!o urmez pana intr-o camera frumos luminata si ma asez cuminte pe pat asteptand sa imi dai hainele.Se intoarce si se uita la mine cu un ranjet dracesc.
-Nici sa nu indraznesti!
-Nu am spus nimic,dar poate ai vrea sa discutam.
-Nu e nimic de discutat.De ce nu intelegi ca intre mine si Mike nu e nimic?Suntem doar prieteni.
-Prieteni care se tin in brate.
-Sophie..
-Care dorm impreuna...
-Sophie termina!
-Si care sunt pe punctul de a se saruta....
-Taci!
-Dar...
-Doar taci!Uite chiar daca el ar simti ceva pentru mine,eu...
-Tu ce?
-Eu nu pot...
-Ce nu poti?intreaba confuza.
-Eu nu pot sa il iubesc.
-De ce?Mike e minunat pentru tine.Formati cuplul perfect.
-Sophie uite nu pot fi cu Mike,ok?Nu acum.Am multe pe cap.
-Iti sacrifici fericirea petru nenorocita aia de familie?Emma tatal tau e o monstrozitate,mama ta a preferat sa te lase sa mori ca sa fie ea fericita.Pun pariu ca are deja alta familie si este mult mai fericita.Iar scumpului tau frate nici nu prea pasa ca existi.De ce ai lasa totul pentru ei?Cu Mike poti fi fericita,dar cu ei iti gasesti drumul spre pierzanie.spune ea si ofteaza asezandu-se pe pat.Eu raman incremenita si ma uit in continuare la ea.
-Familia inseamna putere.Familia inseamna totul.spun eu si plec la mine in camera.Ma intind pe pat si ma uit la tavanul alb.Langa mine se aseaza cineva.Probabil e Mike.Ma intorc spre el si dau de ochi albastri stralucitori.Ana.