Secretul

20.Tradatorul

Totul se va schimba.Doar la asta ma gandesc de la discutia pe care am avut-o cu Sophie.Oare chiar are dreptate?Oare propriul meu frate ma crede o ucigasa cu sange rece?Usa se deschide incet si pe ea intra Mike.
        -Hei...esti ok?
        -Da,de ce nu as fi?spun eu sigura pe mine.
        -Em,nu trebuie sa ma minti.Stiu ca nu esti ok.
        -Ce te face sa crezi asta?intreb curioasa.Uite Mike eu nu am de ce sa fiu trista ok?Ma simt foarte bine.Nu iti fa griji.
        -Bine.spune nesigur.Maine vom reveni la liceu.Bunicul s-a asigurat ca vom fi protejati.
         -El unde e?As vrea sa-l vad.
       -Scuze,dar nu poti.A avut niste treaba in strainatate si a trebuit sa plece.Acum as vrsa sa te rog sa fii cu ochi in patru maine pentru ca Aiden va fi acolo si nu vreau sa patesti ceva.
       -Ok.Noapte buna!
       -Nopate buna!zice si iese.Ma intind pe pat si incet ma cuprinde somnul.De dimineata ma indrept impreuna cu Brad,Mike si Sophie spre liceu.Intram in curte si parca timpul s-a oprit in loc.Aiden si Aaron se uitau atenti la mine urmarindu-mi fiecare miscare.In spatele lor se afla haita lui Harry printre care erau si Jade impreuna cu Luke.M-am uitat la Harry care se saruta pasional cu o blonda.Las capul in jos si simt o atingere fina pe mana mea.Ridic capul si il vad pe Mike cum zambeste.
        -Totul va fi bine!imi face el cu ochiul.Are dreptate totul va fi bine.Orele trec greu si vine pauza de pranz.Ma pun la masa prietenilor mei si incep sa mananc specialitatea zilei.Toate privirile sunt atintite pe masa la care stau.Mike si ceilalti n-au ajuns inca asa ca astept tacuta.O mana mare si calda se aseaza pe umarul meu.
        -Buna frumoaso!langa mine se aseaza Aiden.As vrea sa stiu ce naiba cauti tu cu Mike?
        -E prietenul meu.De ce te deranjeaza?ranjesc eu.
        -Pfff...prieten?Tu nu poti avea prieteni.Pentru ca faci parte din familia Black.
       -Ce legatura are asta cu familia mea?Si care e problema ta?
      -Uite Emma.Tu nu poti fii prietena cu nimeni pentru ca esti un monstru fara suflet si celorlalti le e frica de tine asa ca mai bine stai departe de ei.Toti cred ca nu ai sentimente asa ca mai bine stau departe de tine.
      -Dar tu?Tu ce crezi despre mine?spun cu ochii inlacrimati.
      -Emma,eu...
      -Lasa.Am crezut ca macar tu ma consideri altfel.spun si ma ridic de la masa iesind afara din scoala.Ma sprijin de un copac si incep sa plang.Incep sa alerg in padurea de langa liceu pana cand obosesc.De ce naiba trebuie sa fac parte din familia aia nenorocita!
       -De ce?urlu eu auzindu-se in toata padurea.Dupa cateva minute ma ridic si ma indrept spre fosta mea casa cu speranta ca o voi gasi pe Cristal.Ajung imediat folosind superviteza pe care am descoperit-o atunci cand Brad m-a atacat.Intru in casa si ajung in bucatarie unde o vad pe mama cum tremura si plange.Avea un cutit in mana cu care se taia lasand sangele sa curga intr-o cana.
         -Mama ce faci?Opreste-te!ii iau rapid cutitul din mana si ii bandajez mana cu un prosop.
        -Emma spune ea cu un glas tremurand.E sus.zice uitandu-se cu teama la mine.
        -Cine e sus?
        -El.simt cum imi ingheata sangele in vene.
       -Mama asculta-ma vreau sa mergi la familia Wiliams si sa le spui ce s-a intamplat dupa care vreau sa pleci din tara.
        -Nu te pot lasa singura.
        -Ba sigur ca poti.E spre binele tau.Dute!iese rapid din casa si o vad cum se indeparteaza.Urc scarile si ajung sus.Ma uit in toate camerele,dar nici urma de el.Ii simt prezenta ca fiind in casa,dar nu face nicio miscare.
         -Arata-te!il provoc eu,dar nimic.Putem rezolva problema cumva.El apare in fata mea cu ochii de un rosu aprins.
         -Nu avem ce rezolva.se rasteste la mine.M-ai tradat pentru Aiden.Curvo!La aceste cuvinte ii dau o palma cat sa-i intoarca capul in cealalta parte.
         -Cum iti permiti?Sunt sora ta nenorocitule!Cand eram mici tineam unul la altul mai mult ca la orice.Unde a disparut aceea dragoste huh?
         -A disparut atunci cand mama a plecat din cauza ta!
         -Poftim?raman eu uimita.Nu.Nu poate fi adevarat.spun eu si fac cativa pasi mai in spate.
         -Ba e adevarat.A fost numai vina ta!Cand tu ai venit pe lume mamei i- avenit sa planga de tristete.De ce te-ai nascut huh?Era totul bine si frumos inainte sa vii tu.O aveam pe mama,imi ajungea.
         -Nu am vrut,bine?In tot ce acest timp m-am intrebat de ce aplecat?Mie nu imi pasa ca a plecat ok?Ei nu i-a pasat niciodata de mine!Nu m-a iubit niciodata ca pe tine si nici nu avea de gand s-o faca.Ea te vroia doar pe tine.urlu  lacrimile punand stapanire pe fata mea.Tot ce ma facut a fost sa ma nasc si sa cersesc putina iubire,dar ei nu i-a pasat.Intr-o noapte cand aveam vreo 3 ani m-a dus cu ea sa culegem niste mure,dar ea m-a lasat acolo!spun nemaiputand sa vorbesc cazand in fund tragandu-mi genunchi la piept.
       -Emma,eu...Imi pare rau.
       -Pleaca.spun rece.
       -Emma, nu am stiut.
       -PLEACA!urlu la el.Acesta lasa capul in jos si pleaca.Stoarsa de puteri cad la pamant si incet mi se inchid ochii.Totul e negru.Nici maca un fir de lumina.Doar intuneric.In fata mea apare Hope.
      -Hope?
      -Emma.A venit timpul.
      -Timpul sa ce?
      -Sa-ti amintesti.Vei vedea fiecare clipa din viata ta si va trebui sa decizi daca vei pleca sau daca vei ramane.
      -Unde sa plec?
      -Vei vedea.spune si pleaca.
      -Hope stai!strig in urma ei.In fata mea apar mai multe imagini.Ma aflam in casa din padure.
      -De ce iti pasa de ea?se auzi o voce din camera alaturata.Ma apropii incet si ma uit prin crapatura de la usa.Era mama care vorbea cu un barbat.
     -Charles,e fiica mea.
     -Ba nu,nu e.E fiica unui monstru,nu a ta.Uite,Lidia sti cat de mult de iubesc,dar trebuie sa scapam de monstrozitatea aia.Victor va veni dupa ea intr-o buna zi si o va ucide.
    -Nu pot pur si simplu sa scap de ea ca noi sa fim fericiti!Trebuie sa fie o alta cale!
    -Nu exista o alta cale.Lidia,ma iubesti?
   -Desigur.spune mama cu ochii inlacrimati.
    -Atunci fa-o pentru mine.Pentru iubirea noastra.Ok?
    -Desigur iubitule.O voi duce in padure si o voi lasa in voia animalelor salbatice.
     -Bun.E pentru binele tuturor.
     -Stiu asta.spune si il imbratiseaza.
Ea...m-a vandut pentru ca sa ii fie bine.Acum imi amintesc.Ma jucam afara si am vazut cum a intrat in casa barbatul acela,asa ca m-am dus sa ii zic mamei,dar am auzit discutia lor.Barbatul ala si mama...sunt niste jigodii!Auzi pentru bine tuturor!El e un tradator,la fel ca mama!Ea nu a pleca din cauza mea!A plecat ca sa-si refaca viata!Nu ia pasat niciodata de mine sau de Alex!Am so distrug!
      -Nu te enerva asa tare,Emma.Asta,e doar inceputul.ma bate Hope pe umar.
      -Inceputul?
      -Da,s-au intamplat multe dupa aceea.Dar vei afla defapt.spune si dispare.

Hey!Sper mult de tot sa va placa! Astept pareri!