Secretul

22.El

Cineva se aseaza langa mine.Probabil e Mike.Ma intorc cu fata spre el si dau de 2 ochi albastri.Ana.
Raman incremenita,cred ca am si uitat sa respir.Statea chiar langa mine .
-Ana?ma trezesc eu sa spun.Ea se ridica si imi face semn sa ma ridic.Ma ridic si o urmez.Mergeam pe holul lung dar ma opresc in dreptul usii camerei lui Sophie.Doarme.O urmez pe Ana pana iesim din casa si mergem spre padure.Ai de gand sa imi spui si mie unde mergem si cum de esti in viata?Merit o explicatie.Ea continua sa merga.Ana!O
prind puternic de brat si o intorc spre mine.Vreau sa imi spui ce s-a intamplat si cum de ai scapat si vreau sa stiu acum altfel nu te voi urma.
-Sti ca nu pot sa iti spun.spune ea incet.Chiar nu pot.
-De ce?
-Pentru ca m-ar pedepsi si nu vreau asta.zice cu o voce tremuranda.Am inca semne de la ultima pedeapsa.Te rog doar urmeaza -ma si totul va fi ok.
-Poti sa-mi spui cine vrea sa vin in padure in toiul noptii?
-El.Acum te rog urmeaza-ma.continui sa o urmez chiar daca m-a lasat in ceata putin.De ce ar vrea el sa ma vada tocmai pe mine.
-Unde mergem?
-La conac.Am ajuns.Intram rapid si ne indreptam spre o usa neagra de dupa scari.O deschide lasand un scartait asurzitor sa rasune.Intra.Te asteapta.
-Tu nu vii?
-Nu.Eu trebuie sa plec.Ne mai vedem.spune si pleaca.Intru in incaperea intunecata si incep sa cobor scarile care scartaie destul de tare.Ajung jos si nu vad pe nimeni.Doar o gramada de cutii.Ma mai plimb putin pe aici si vad ca pe un perete este scrijelit un semn.Il ating usor,dar atunci toata cladirea incepe sa se zguduie.Imi retrag mana si fac catva pasi mai in spate.La baza peretelui se formeaza o gaura mare.Din ea o mana cu gheare uriase si destul de solzoase ma prinde de picior si ma arunca de pamant.Incerc sa ma tarasc ca sa scap dar mana aceea e prea puternica.Observ ca deasupra mea se afla un fel de masuta de cafea.O inping si spre norocul meu pe ea era o sticla care s-a spart la impactul cu pamantul.Apuc un ciob si il infig in gheara monstrozitatii aleia.Mana se retrage inapoi in gaura,iar eu ma tarasc incercand sa ma indepartez.Ma ridic si dau fuga la usa.Eram asa de aproape de usa,dar o silueta neagra mi-a apucat gatul si m-a aruncat in perete.Nereusind sa ma dezmeticesc o durere puternica imi strapunge gatul lasandu-ma fara oxigen.Deschid ochii si dau de doi ochi ciocolatii.Ma uit atent la ei.Stiu acesti ochi.Simt cu raman incet fara aer si in ultima clipa ii soptesc.
-De ce?ma uit in ochii lui si vad o farama de ezitare.Ochii lui se dilata incet si acum se uita la mine cu blandete.Ma mangaie incet pe par si imi da drumul la gat.Imi intoarce spatele si incearca sa plece,dar eu ii pun mana incet pe umar si il opresc.Nu pleca.
-Te-am ranit.
-Nu m-ai ranit.Sunt bine.ma uit la el cu blandete incercand sa imi dau seama de unde il cunosc.De ce m-ai chemat aici in toiul noptii?
-Am vrut sa te vad.Sa vad daca esti bine.
-Mersi de grija,dar cine esti tu defapt?Imi pari cunoscut.
-Tu nu iti amintesti,dar eu da.spune bulversandu-ma si mai mult.Te-ai facut asa de frumoasa iubito.Nu ca nu ai fi fost si inainte.
-Cine esti?De ce imi spui iubito?
-Shh.Esti obosita.Am sa te duc acasa.Ma ia la el in spate si alearga cu o viteza uimitoare spre casa.Ajungem in camera mea si ma aseaza incet pe pat.Ma saruta incet pe nas si se apropie incet de buzele mele.Respiratia lui calda imi loveste buzele.
-Cine esti?
-Sunt Kyle.Atunci m-a lovit realitatea.El...statea chiar langa mine.Imi pun mainile pe umerii lui si il imping cat de tare pot.Din pacate l-am impins prea tare.Direct in perete.
-T-tu ai ucis-o!urlu eu amintindu-mi de Ana care se comporta ciudat.Defapt nici nu cred ca era prietena mea.Se uita nedumerit la mine si incerca sa se apropie.Nici sa nu indraznesti.Se uita trist la mine dar tristetea se transforma in furie.Se apropie de mine si isi baga ghiarele in gatul meu.Scoate un pumnal si mi-l infige in abdomen.Un urlet puternic din partea mea umple incaperea.
-Kyle opreste-te.spun lipsita de puteri.Infige pumnalul mai adanc,iar urletele mele sunt tot mai puternice.Un gand imi strabate mintea.Sophie.Ma uit la el cum ma priveste fara nicio remuscare.Sophie!Urlu cat pot eu de tare.Kyle imi pune mana peste gura destul de rapid.
-Nu ai invatat nimic iubire?Nu o sa vina sa te salveze.Nu a venit atunci,nu va veni nici acum.La ce se referea oare?Atunci m-am uitat in ochii lui si am vazut ceva ce nu credeam ca am sa vad.Am vazut un gram de speranta..l-am vazut pe adevaratul Kyle.Nu esti un monstru,esti prietenul meu.spun si ochii mi se inchid totul devenind negru.
~Kyle povesteste~
-Nu esti un monstru esti prietenul meu.spune,iar ochii ei ciocolatii se inchid incet.Ce am facut?Emma?ii spun eu incet.Iubita mea,imi pare asa de rau.Sunt un monstru,asa voi fi mereu.Ii iau corpul fragil in bratele mele.O vreau langa mine.Mereu.Toata seara am asteptat cu ardoare sa se trezeasca,dar ea nici macar nu se clintea.
-Ingerul meu,ce am facut?

Hello!!As vrea sa imi cer scuze pentru ca nu am mai scris,dar nu am avut inspiratie...Sper sa va placa oricum.As vrea sa-mi dati si voi niste idei va rog!