18.Nu poti scapa de trecut

151 9 1
                                    

Fata se apropie incet de mine,iar eu raman nemiscata.
-Cine esti si ce faci aici?intreaba cand ma vede in totalitate.
-Dar tu?
-Eu am intrebat prima.
-Sunt Emma.Mi-am petrecut copilaria aici.Acum tu.
-Cum adica ti-ai petrecut copilaria aici?Casa e abandonata de ani buni.
-Eu stateam in casa de vizavi,dar veneam aici sa imi vad o prietena.Tu ce cauti aici?
-Pai...sunt aici pentru o misiune.
-Misiune?
-Dap.Trebuie sa caut anumite chestii pentru cineva,dar nu am gasit nimic in harababura asta.
-Ce anume cauti?
-De ce ma intrebi?
-Poate te pot ajuta.
-Nu ai cum sa ma ajuti.Ma descurc singura.
-Da da,cum spui tu.Dar pe bune acum ce cauti?
-Off..fie.Caut un jurnal.Ii apartinea unei fete pe nume Ana care disparut acum mult timp..
Numele ei ma face sa ma cutremur.Dupa 9 ani de la disparitia ei,politistii tot nu au aflat nimic.
-De ce il cauti?spun incet.
-Ii trebuie fratelui meu.Se pare ca fata era plina de secrete,iar el vrea sa le descopere.
-La ce ii trebuie acele secrete?
-Sincer,nu stiu.Ai si alte intrebari sau putem sa ne apucam de cautat?
-Doar una.Cum te numesti?
-Bella.Imi pare bine.
Ne apucam de cautat si imi amintesc de jurnalul Anei.
Flashback
-Emmy poti sa-ti spun un secret?intreaba Ana in soapta.
-Intotdeauna poti avea incredere in mine Ana.
-Bine.Vreau sa-ti arat ceva.Scoate de dupa pat un cufar mic si cu ajutorul cheitei ei tip lantisor il deschide.Din el scoate o carte maronie.
-Asta e jurnalul meu.In el in tin toate secretele.Nu il l-am mai aratat nimanui,dar sper ca in tine pot avea incredere.
-Mereu.
-Emmy,vreau sa stiu ca orice s-ar intampla...se opreste si expira puternic...orice s-ar intampla tu sa ai incredere in mine,bine?
-Bine.
-Imi promiti.spune ridicand degetelul.Gestul pe care il facem cand e o promisiune importanta.
-Iti promit.
EndFlashback
Ma uit prin camera,dar nu imi dau seama unde era patul Anei.Trebuie sa fie in alta camera.Pornesc hotarata acolo si vad locul in care era ascuns.Ce nu stia nimeni era faptul ca Ana avea o gaura in perete ca sa-si ascunda jurnal.Mereu il acoperea cu cate un actipild urias.Il dezlipesc si reusesc sa scot jurnalul.Il sterg de praf si incep sa-l rasfoiesc.
-L-am gasit.tip eu ca sa ma auda Bella.
-Insfarsit.Mi-l smulge din mana si il rasfoieste.Cum l-ai gasit?L-am cautat peste tot.
-L-am vazut intamplator.mint eu.
-Mersi mult.Hei,ai vrea sa vi cu mine pana la castelul unde stau?Sunt sigura ca fratele meu te va primi cu bratele deschise.
-Mi-ar placea.Sa mergem.Ajungem imediat in fata palatului,dar ciudat este ca nu intram pe poarta principala ci pe o portita ascunsa dupa tufisuri.
-Parintii mei nu stiu ca eu ma furisez noaptea pentru ai aduce anumite lucruri fratelui meu.Imi explica ea.Intram in subteran unde surprinzator era foarte curat si aranjat cu bun gust.
-Si...tu de ce erai in casa? intreaba Bella.
-Vroiam sa-mi rascolesc trecutul.Fata de care ziceai era ca o sora pentru mine.
-Emma,tu sti ce s-a intamplat in seara aceea in care Ana a disparut?
-Nu.Eram acasa,dormeam.
-Aha.Am ajuns.Privesc in jur si vad ca suntem intr-o biblioteca.Derek,esti aici?striga Bella.
-Sti nu trebuie sa strigi aud chiar foarte bine.Se apropie de noi un baiat inalt,bine facut,brunet cu ochii caprui.Ai gasit ceea ce cautam?
-Dap.zice si ii da jurnalul.Cu ajutorul ei.Ma trage mai aproape,eu fiind in spatele ei.Acest Derek ridica capul si se uita atent la mine.

In camera se lasa o liniste de mormant,dar Bella decide sa o sparga

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

In camera se lasa o liniste de mormant,dar Bella decide sa o sparga.
-Ea e Emma.El nu zice nimic doar se uita in ochii mei,parca cautand ceva.
-Imi pare bine.zic eu si îi îndind mana.
-Sentimentul este reciproc.Sunt Derek.Ma prinde de mana si mi-o scutura usor.In minte incep sa mi se deruleze niste imagini.
Flashback
-Derek ce s-a intamplat?ma pun langa el care plangea neintrerupt.Hei,sunt aici spun si il mangai bland pe umar.Îşi ridica capul de pe grnunchi si ma prinde intr-o imbratisare stransa.
-E suparate pe mine.sopteste cu capul bagat in parul meu.
-Cine?
-Ana.S-a suparat pe mine pentru ca i-am luat jurnalul.Eu vroiam doar sa imi dea putina atentie ca sa pot sa ii dau bratara pe care i-am facut-o,dar ea s-a infuriat si a strigat la mine.Ma uraste.
-Derek..ma desprind din imbratisare si il privesc bland in ochi.Îmi pun mana pe obrazul lui si ii sterg lacrimile.Nu te-ar putea urî niciodata.Esti fratele ei.
-Mersi Emma.
-Pentru ce?
-Pentru ca m-ai ascultat.Vrea sa iei tu asta.imi intinde bratara.
-De ce?
-Considera-o un cadou.
EndFlashback
Ma uit la baiatul din fata mea si vad ca nu s-aschimbat deloc.
-Deci Derek,la ce iti trebuie jurnalul?
-Sti tu pentru niste chestii.Unde l-ai gasit?Bella l-a cautat peste tot.
-Emma era prietena Anei.zise Bella.
-Ana nu avea prieteni.
-M-ai mintit?se rasteste Bella la mine.
-Nu.Derek,chiar nu ma recunosti?
-Nu.spuse pe un ton glaciar.
-Veneam in fiecare vara sa te vad pe tine si pe Ana.Inca iti port bratara.spun si ii indind bratara.Imi pare rau ca sunt o straina pentru tine.Ma rasucesc pe calcaie si ma pregatesc sa ies,dar nu inainte sa spun:
-Nu scapi asa usor de trecut Derek.Te va urmari oriunde vei merge.Mi-a parut bine Bella.Ne mai vedem spun si ies.
De ce viata mea trebuie sa fie asa complicata?De ce trebuie sa fug tot timpul fara sa ma uit inapoi?As vrea sa fiu normala.Mereu o sa ma plimb prin padurea asta nenorocita?Din neatentie ma impiedic de o radacina de copac si cad la deal.Ajung jos si incerc sa ma ridic,dar efectiv sunt paralizata.Aud pasi apropiindu-se ,dar stau nemiscata.Strainul ma prinde de picioare si ma taraste pana la o gaura care ma duce in subteran.Ma sprijina de un stalp,iar eu ridic capul si vad persoana din fata mea.In fata mea era...

Hei!Am revenit!Bun in primul rand as vrea sa va cer parerea despre carte pentru ca am primit niste comentarii nu prea placute.Asa ca vreau sa vad ce parere au si ceilalti pentru ca ma gandesc sa sterg cartea.

SecretulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum