Secretul

4.Visul

  Era Jade.Mă uit la ea uimită neştiind ce vrea.
     -Hei,Emma.Ce mai faci?mă întreabă ea afişând un zâmbet mare.
    -Sunt bine.Acum dacă nu te deranjează,mă cam grăbesc.zic încercând să-i dau mâna la o parte,dar ea tot nu mă lasă.Ce?mă răstesc eu nervoasă.
     -Ascultă.Înțeleg că ai avut o zi mai proastă,dar sunt aici doar ca să te avertizez.Stai departe de Harry.Nu e un tip de treabă Em.O să-şi bată doar joc de tine.Ai grijă.spune plecând.Ies din şcoală şi pornesc spre casă.Când ajung mă trântesc direct pe canapea adormind imediat.
Flashback
Stătea pe bancă şi se uita in gol.Era trist.Mă îndreptam spre el,iar când m-a văzut îi apăru un mic zâmbet.
     -Hey!Ce s-a întamplat?
     -Să zicem că am încercat să o invit pe Kathrine la un film,iar ea m-a refuzat si m-a făcut de râs în fața întregii şcolii.spune el şi scoate un suspin.
    -Hey o să fie bine.spun eu şi îl îmbrățişez.O să vorbesc cu ea,stai liniştit!încerc eu să-l calmez.
   -Serios?spune el uimit si luminandu-se la fata.
   -Da, adică eşti prietenul meu şi nu îmi place să te văd trist.Şti ceva mă duc chiar acum să vorbesc cu ea.Mă desprind din imbrățişare şi mă îndrept spre Kathrine.
    -Bună Kath!Auzi îl şti pe Aaron Smith?
    -Da e un tocilar care se tot da pe langă mine.Ce e cu el?
    -E prietenul meu cel mai bun.Nu mai vreau să-l suferind din cauza ta.
     -Haide Em.Ştim amândouă,că nu eu sunt cea care îl răneşte,ci tu.zâmbeşte ea.
    -Eu?Cu ce îl rănesc eu.Tu eşti cea care îşi bate joc de el la greu.
     -Oh,dar Emma cine eşti tu?Apărătoarea lui?
    -Nu am nevoie de ajutorul ei!aud vocea lui Aaron în spatele meu.Mă întorc şi îl văd privindu-mă nervos.Mă prinde puternic de braț şi mă târăşte după el.
    -Aaron ce faci?
    -Încerc să te opresc din a îmi distruge viața.
    -Eu îți distrug viața?mă opresc eu din mers fiind uimită de cea ce tocmai a spus.
   -Nu am vrut să sune aşa...încearcă el să se scuze,dar nu mă păcăleşte.
    -Crezi că îți distrug viața nu?îl întreb eu fiind dezamăgită de răspunsul care întârzie să vină.Fie!dau să plec,dar mă prinde de braț.
    -Emma...
    -Înțeleg,Aaron.Nu te deranja.Acea zi a fost ultima dată când l-am văzut.Ultima dată când am mai ținut la o persoană. 
End Flashback
Ma trezesc si observ ca sunt la mine in camera.Probabil Crystal m-a ajutat.Mă uit la ceas şi văd că mai puțin şi trebuie să merg la şcoală.Mă îmbrac rapid şi pornesc.După câteva ore plictisitoare,vine însfârşit şi pauza de prânz.Sunt lihnită.
Dupa prânz mergeam leneşă spre dulapul meu când văd un grup mare de elevi strânşi într-un cerc strigând.Reuşesc să mă strecor printre ei şi îl văd pe Brad stând la podea scuipând sânge,Sophie încercând să-l ajute.În fața lor Harry stătea şi zâmbea parcă fiind mândru.Oh nu....Mă duc spre Brad luându-l de braț ridicându-l de jos,Sophie ajutându-mă.
    -Eşti ok?îl întreb eu fiind panicată de starea lui.
    -Da,sunt bine.Mersi,Em.
    -Haide,te duc la infirmerie.zic punându-i brațul peste mine pentru a îl ajuta să meargă.
     -Ia-ți mâinile de pe ea,javră!îl aud urlând pe Harry,neştiind despre ce vorbeşte.Sunt trasă de lângă Brad fiind izbită de un piept tare.Îmi ridic privirea şi dau de privirea furioasă a lui Harry.
    -Ce e în neregulă cu tine?țip eu împingându-l de pe mine.
    -Eşti a mea Emma!Nimeni,dar nimeni nu are voie să-mi atingă fata!urlă el.
     -Nu sunt a ta Harry!Niciodată nu voi fi!Îl iau pe Brad şi pornim spre infurmerie.După ce am ajuns l-au bandajat bine şi au spus ca trebuie să se odihnească bine.
    -De ce te certai cu Harry?îl întreb eu ajutându-l cu un bandaj.
    -Nu mă certam cu el.
    -Nu,doar aproape vă omoreați unul pe altul.spun eu strângând puțin prea tare bandajul.
    -Ah...se smiorcăie el.
    -Deci?
    -S-a luat de Sophie.
    -Poftim?spun uitându-mă uimită la el,dar şi la prietena mea care mă privea tristă.De ce nu mi-ai zis?
    -Nu vroiam să aduc subiectul în discuție,important este că sunt bine acum.
   -Cum s-a luat Harry de tine?
   -Am comentat în fața lui si m-a plesnit.
   -A FĂCUT CE?urlu eu.
   -Em,ia-o mai uşor.Încearcă Brad să mă calmeze.
   -Nu,Brad...nu o iau.Mi-a lovit prietena şi te-a lovit şi pe tine destul de grav.
   -Hai să uităm de asta.Brad are nevoie de odihnă.
    -Ugh..bine.Să te faci bine.Îl îmbrățişez eu.Am plecat după aceea acasă,iar când am ajuns în fața ei uşa era deschisă,ciudat...Am aprins luminile şi am încuiat uşa.Nu ştiu cum de a rămas deschisă,probabil Crystal a uitat s-o închuie cănd a plecat.Mă îndreptam spre bucătărie când luminile s-au stins.Noroc cu telefonul meu,dar stai mai are doar 5%.Fuck.Ok Emma calmează-te.Trebuie să fie o lanterna în bucătărie.Mă duc spre bucătărie şi observ că toate casele aveau luminile aprinse numai eu nu.Din cealaltă camera s-a auzit ceva cum sparge,iar eu rămân blocată.Am urcat în fugă scările,era să cad de 2 ori,dar m-am echilibrat la loc.M-am dus direct la mine în cameră şi m-am bagat în dulap.După câteva secunde de linişte infernală uşa de la camera se deschise şi aud pasii persoanei respective cum se aproprie.A deschis uşa dulapului,iar când am văzut cine era am început să țip.Era...

Scuze pentru greseli!Sper sa va placa!