Secretul

19.Adevarul doare

Din neatentie ma impiedic de o radacina de copac si cad la deal.Ajung jos si incerc sa ma ridic,dar raman efectiv paralizata.Langa mine se aud pasi,dar raman nemiscata.Strainul ma prinde de picioare si ma taraste pana intr-o gaura din subteran.Ma sprijina de un perete,iar imi ridic capul ca sa vad persoana din fata mea.In fata mea era...Mike.
-Mike?
-Buna Emma.Cum te simti?
-Bine,cred.Ce se intampla?
-Emma avem multe vorbit,dar trebuie sa te odihnesti.Ai avut o zi grea.Ma ia cu grija in brate si ajungem intr-o camera frumos mobilata,dar totusi intunecata.Ma pune incet in pat si ma inveleste ca pe in copil mic.
-Noapte buna!ma pupa parinteste pe frunte si se pregateste sa plece,dar eu il opresc.
-Stai cu mine!Te rog!il rog eu.Nici nu sta pe ganduri si se pune langa mine luandu-ma in brate.
-Mike?
-Mhm?
-Pot avea incredere in tine?Sau vrei si tu sa ma omori?
-Nu ti-as face rau niciodata.Tin prea mult la tine.
Stai!Tocmai a zis..ca tine la mine?Constient de ce a spus ii se fac ochii cat cepele si se uita speriat la mine.
-Adica tin la tine ca la o sora.se corecteaza el.A..deci el ma vede doar ca pe o sora mai mica si eu care credeam...defapt nu conteza!El nu m-ar placea niciodata!Pleoapele mi se inchid incet si cad in lumea viselor.
~Mike povesteste~
Pff...era cat pe ce.Chiar daca nu am stat mult timp cu ea am inceput sa o iubesc.Am supraveghat-o in fiecare zi de cand am intalnit-o si mi-am dat seama ca simt ceva pentru ea.Ma ridic incet sa nu o trezesc si ma duc in sala mare unde ma asteapta bunicul.
-Cum se simte?
-E bine.Doarme acum.
-Foarte bine.Mike asculta-ma eu va trebui sa plec intr-o calatorie si vreau ca tu sa ai grija de fata asta.Ne-am inteles?
-De ce trebuie sa pleci chiar acum?Ce e asa de important si in plus ce o sa fac cu ea?
-Am o treaba serioasa in Rusia.Tu vei ramane aici si o vei proteja.Va veti intoarce amandoi la liceu.
-Ce?Tu nu esti normal?E sinucidere.Cand Aiden va afla ca e cu mine ma va ucide si o va lua inapoi cu el.
-Acest lucru nu se va intampla.Veti fi protejati.Oamenii mei sunt peste tot.Acum trebuie sa prind avionul.Ma suni daca e vreo problema.Si a plecat.Ma intorc inapoi in camera si o vad pe ea cum doarme ca un inger.Ma asez inapoi langa si o tin strans in brate.Vreau sa fie in siguranta.Langa mine.
~Emma povesteste~
Deschid ochii incet deranjata de lumina care patrunde in incapere.Il caut pe Mike cercetand camera,dar nu il vad nicaieri.Ies din camera si ma indrept spre...defapt habar n-am spre ce.Casa asta e imensa.Cobor niste scari si ajung se pare intr-o bucatarie.La bustul gol Mike se chinuie sa intoarca o clatita..Ma strecor in spatele lui fara sa-l deranjez si il admir cum se chinuie.
-Nu stiam ca sti sa gatesti.spun intr-un final.Acesta se intoarce spre mine si imi da un zambet dulce eu intorcandu-i gestul.
-De cat timp stai acolo?intreaba cu o spranceana ridicata.
-De ceva timp in care am observat ca nu te prea pricepi sa intorci clatitele.
-Mda..nu sunt cine stie ce bucatar,dar macar am incercat.O sa comand ceva mai bun.zice el dintr-o data cu aer glaciar.
-Nu mersi.Prefer clatitele lui Mike.spun si iau o clatita.Era delicioasa.O Doamne!Sunt geniale!Trebuie sa-mi spui si mie secretul tau.Acesta chicoteste si uita la mine intr-un mod ciudat.Am ceva pe fata?
El se apropie si imi sterge coltul gurii,apropiindu-si buzele de ale mele.Mi le atinge usor,iar eu ridic privirea si ma uit in ochii lui.
-Mike...soptesc eu.
-Mike e gat-,O scuze!Ma intorc si o vad pe Sophie uitandu-se cu o privire perversa la mine.Nu stiam ca sunteti impreuna.
-Nu suntem!se grabeste Mike sa spuna.
-Serios?si atunci de ce era cat pe ce sa o saruti?intreaba din nou dand sugestiv din sprancene.
-Nu e treaba ta!urla Mike aruncand cu un pahar sora lui.Aceasta se fereste,iar paharul se sparge.
-Mike potoleste-te!zice Sophie.Eu stateam doar si ma uitam terifiata la ei.
-Ok, incetati amandoi, am spus eu.
Amandoi s-au linistit de parca erau doi copilasi mustrati de propia lor jucarie.
- Eu merg sa...fac ceva.
Cand Mike a trecut pe langa mine am rosit dar am incercat sa-mi revin sa nu rada iar Sophie de mine dar ar fi fost prea frumos daca nu ar face-o.
- Hm...sa discutam, a ras ea.
- Nici sa nu te aud.
- Dar tu...
- NU!
- Si el...
- Soph pe bune inceteaza.
- Emma si Mike stau intr-un copac si se saru...
Aratam ca o tomata de rosie cand Mike tocmai intrase pe usa si ascultase tot.
- Um...ce discutati aici?spuse el dand din gene ca o fata.
-Nimic.spunem la unison.
-Aham...Sunt gata clatitele.Pofta!
-Multumim.
-Si...Sophie ce faci aici?
-Aici locuiesc.rade ea.Familia Wiliams are o istorie foarte vasta,iar noi suntem chiar sub ea.Cand a fost razboiul o parte din conac a fost ingropata in pamant,dar am reusit sa o reabilitam.Iti place?
-Mult.E minunat aici.
-Ma bucur ca iti place haide.Am luat-o pe un hol luminos.Cum ai ajuns in padure?Adica am auzit ca Aiden nu te mai gasit.A trimis escorte peste tot in cautarea ta.Deci ce s-a intamplat?ms priveste ea perplexa.Te-a lingusit prea mult?Sau Adam a fost de vina?Baiatul ala e dement.rade ea.
-Nici una dintre variante.Lex s-a intamplat.O vad cum ii piere zambetul uitandu-se atent la mine.
-Lex?Prietenul de la orfelinat?desi nu povestesc prea multe despre viata la orfelinat,Sophie stie absolut totul.Ea e omul in care pot avea incredere.
-Da.A venit ca sa-si razbune tatal.
-Si ce legatura ai tu cu asta?
-Ma crede vinovata din cauza mortii lui.M-a tinut ostatica si mi-a infiltrat in organism un fel de substanta.De ce ar crede asta?Ca i-as omorî tatal?
-Alex.El le-a spus tuturor ca tu ti-ai ucis propria mama pentru a obtine tronul.Dupa care ai scapat de ea.Ochii mi se maresc instantaneu.
-Poftim?
-Imi pare rau Emma,dar asta e adevarul.El doar te-a mintit.Nu ii pasa de tine si nici nu ii va pasa.Ochii mei se incetioseaza.Emma e...dar o mai aud pentru ca o iau la goana in camera mea.M-a mintit.El chiar m-a mintit.spun in sinea mea.De acum totul se va schimba.

Lectura placuta si sper sa va placa!