Secretul

29.Cearta

~Autor povesteste~
Cand Emma a implinit minunata varsta de 13 ani tatal ei a dus-o ca de obicei,in fiecare vineri,a fiecarei luni impreuna cu el la o intalnire de afaceri.Nu ii placea acolo...tatal ei vorbea doar despre afaceri,iar ea statea timp de 2 ore sau chiar mai mult uitandu-se la pereti.Dar ceva era schimbat de data asta.Odata ajunsi la conacul cel urias fusesera intampinati de un majordom batran si gondusi in biroul partenerului de afaceri.Emma incepu-se deja sa se plictiseasca asa ca a hotorat sa se plimbe putin prin conac pana cand tatal ei termina cu intalnirea.Se plimba pe holuri fara sa stie mai exact unde o sa ajunga.
     -Buna.se auzi o voce in spatele Emmei.Era un baiat cu parul blond spre castaniu,cu ochii caprui,tot imbracat in negru.Parea putin cam ciudat,dar Emmei nu-i pasa.
    -Buna.zambi ea catre baiat.Sunt Emma.Tu cine esti?baiatul se uita uimit la Emma,dar dupa isi reveni din soc.
    -Sunt Dean.Sunt fiului proprietarului.Te-am mai vazut pe aici si tot am vrut sa incerc sa vorbesc cu tine,dar nu am reusit.Fata zambi catre el.
      -Pai...Dean ma bucur sa te cunosc.Ai vrea sa imi prezinti conacul?Fața baiatului se lumina instant.
      -Ar fi o onoare pentru mine.
~Emma povesteste~
     -Pentru ca sunt mort.
Dupa ce a rostit acele cuvinte inima mea parca s-a oprit,iar dupa a inceput sa bata din nou ca niste tunuri.
      -P-poftim?zic eu crezand ca nu aud bine.Esti nebun!ma desprind din stransoarea lui si o iau la fuga spre usa de la intrare.El e mai rapid ca mine,iar fix cand eram pe punctul de a deschide usa el ma opreste punandu-si mana deasupra capului meu.
     -Te rog...incep eu.
     -Stiu ca esti speriata.Dar vreau sa stii si ca din prima clipa in care te-am vazut am vrut doar da te protejez.Deschide usa si ma lasa sa trec.Il mai privesc pentru inca o data si plec.Te minte.Nu trebuie sa ai incredere in ei.Se folosesc de tine.Gandesc eu.Kyle unde esti?ma intreb trecandu-mi mana prin par.
    -Sunt langa tine iubire.Tresar speriata cand ii aud glasul,dar expir usurata cand il vad.Ii sar in brate si il imbratisez strans.
    -Ma bucur atat de mult sa te vad.Recunosc eu.Unde ai fost?ne desprindem din imbratisare si el ma mangaie incet pe obraz.
    -Am avut niste probleme de rezolvat.Imi pare rau ca nu am fost langa tine,dar sunt acum.S-a intamplat ceva?
   -Mama mea adoptiva a fost ucisa Kyle,am fost atacata de un psihopat si te-am cautat timp de 2 zile incontinu.Vrei sa imi spui unde naiba ai disparut?
    -Imi pare rau.Nu trebuia sa plec,dar tatal tau...
    -Am fost la conac,totul era distrus.Unde ai fost si ce ai facut timp de 2 zile Kyle?El inghite in sec si isi lasa privirea in jos.
     -Credeam ca intelegi.Credeam ca ma iubesti.zice acesta inca cu capul in pamant.
   -Dar asta fac.Te inteleg si te iubesc foarte mult Kyle.zic eu mangaindu-i obrazul,gest ce il face sa zambeasca.Dar vreau adevarul.Unde ai fost?
    -E-eu...se balbaie el.Am avut niste treaba.
    -Ce fel de treaba?ii zic eu dur.Tu esti cel care a distrus conacul?
     -Da..dar iti jur ca-
     -Ai vrut sa il ucizi.Glasul meu era mai mult o soapta.Nu te pot ierta.
    -Iubito...faptul ca ai reaparut in viata mea m-a schimbat.Sunt o persoana mai buna.Se apropie de mine dar eu ma indepartez.
      -Cand s-a intamplat asta?Te-ai schimbat?Cand?Atunci cand mi-ai omorat prietena?Pe Ana?Sau atunci cand ai incercat sa ma omori pe mine?
     -Imi pare rau.zice el in timp ce ochii ii devin sticlosi.
      -Te iubesc Kyle,enorm de mult,dar..nu pot fi cu tine.Trebuie sa ma uiti.
     -Ce?Nu!Crezi ca dupa ce insfarsit te am inapoi o sa te las sa pleci?Ma crezi prost Emma?
     -E mai bine asa.
     -Nu!Nu am sa iti permit sa pleci de langa mine cand am cea mai mare nevoie de tine.spune luandu-ma brutal in bratele lui.Ma strange atat de tare incat incepe sa ma doara.
      -Kyle da-mi drumul!incerc sa il conving,dar nimic.Kyle ma doare!
      -Esti a mea ingerule.Pentru totdeauna.
      -Te rog...lasa-ma.
      -Niciodata.
      -Kyle...
      -Daca eu nu te pot avea,nimeni altcineva nu va putea.
       -Kyle da-mi drumul!zic eu incepand sa ma zbat ca sa scap.
       -Nici nu ma gandesc.Esti a mea.
       -Nu sunt a ta!Nu sunt un obiect!Lasa-ma!El incepe sa ma stranga mai tare facandu-ma sa scancesc de durere.
        -Las-o in pace!aud strigatul unui baiat.Ma uit cu coada ochiului si il vad pe Dean cum vine furios spre noi.Ma ia de langa Kyle si ma arunca in bratele lui.Ma strange protectiv in brate si il vad cum se uita furios la Kyle.Kyle in schimb parea total uimit si avea o privire care emana panica si frica.
      -Dean?
      -In persoana.
      -Ce faci aici?Tu trebuia sa fii mort.
Mort?Cum adică mort?
       -Dar sunt mort Kyle.Doar tu m-ai ucis nu?zice Dean cu un zambet de psihopat.Kyle se uita panicat la el,dar si la mine.
        -Emma,pleaca de langa el!Ma uit uimita la Kyle care chiar era speriat.
        -De ce sa plec ma rog?Stau foarte bine si aici.spun facandu-l pe Dean sa zambeasca si sa ma stranga dragastos in brate.
        -Da,Kyle de ce sa plece?Sta chiar foarte bine aici.Asa ca de ce nu te duci tu in vagauna de unde ai venit si sa nu te mai prind ca pui un deget pe ea ca altfel te voi cauta si cand te voi gasi te v-oi ucide.Kyle se mai uita o data la mine si parca imi urla in cap sa plec de acolo.Dispare din fata noastra lasand in urma lui doar o adiere de vant.
        -Mulțumesc!zic in timp ce ma indepartez de Dean.El ma prinde de brat si ma lipeste de pieptul lui cald.
        -Atat?Doar atat primesc?spune el muscandu-mi usor lobul urechii.
        -Ce vrei?
        -Pe tine.

Heii...pai acesta este penultimul capitol.Vroiam sa va transmint multumiri pentru ca mi-ati citit cartea,ati votat si comentat.Cartea nu este inca gata asa ca va rog sa cititi si ultimul capitol.